Reuniunea NATO care se desfășoară, în aceste zile, la Palatul Parlamentului are loc la 20 de ani de când România a fost invitată să adere la cea mai puternică alianță politico-militară. Aderarea a însemnat atingerea unuia dintre obiectivele majore ale României, după prăbușirea comunismului. În ciuda diferențelor majore pe plan intern dintre partidele politice, acest obiectiv a reușit să întrunească consensul și s-a bazat pe o imensă susținere la nivelul opiniei publice.
La 21 noiembrie 2002, la summitul de la Praga, România a fost invitată să adere la NATO, alături de alte șase state candidate: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia și Slovenia. La două zile de la decizia istorică de la Praga, președintele SUA George W. Bush venea la București, fiind primit de omologul său de atunci Ion Iliescu.
George W. Bush: Calea libertății pe care ați ales-o nu este ușoară, dar este singura care merită să fie urmată. Știu că greutățile voastre nu s-au terminat odată cu opresiunea. America vă respectă munca, răbdarea, determinarea voastră zilnică de a găsi o viață mai bună, efortul vostru a fost recunoscut printr-o ofertă de aderare la NATO. Urăm bun venit României în NATO!.
Promisiunea lui George W. Bush
În Piața Revoluției, președintele SUA a promis că NATO va fi „umăr la umăr” alături de România în cazul în care va fi amenințată sau atacată. Este și momentul în care pe cerul Bucureștiului apare curcubeul.
Era punctul crucial după un drum anevoios, în condițiile în care Summitul de la Madrid din 1997 a deschis ușa NATO doar pentru Polonia, Cehia și Ungaria. România primea atunci, drept consolare, vizita președintelui american Bill Clinton. Eram sfătuiți să păstrăm direcția reformelor democratice.
Invitația de a adera, lansată în 2002, s-a finalizat în martie 2004 când toate statele membre NATO au anunțat ratificarea protocoalelor de extindere.
Ceremonia finală a fost organizată la Casa Albă, după depunerea instrumentelor de aderare.
George W. Bush: Astăzi salutăm cu mândrie Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia. Le urăm bun venit în rândurile Organizației Tratatului Atlanticului de Nord. Când a fost fondat NATO, popoarele acestor șapte națiuni erau captive ale unui imperiu (sovietic- n.red). Au îndurat o tiranie acerbă, au luptat pentru independență, și-au câștigat libertatea prin curaj și perseverență. Iar astăzi ei sunt alături de noi ca parteneri deplini și egali în această mare alianță.
Extinderea NATO în Europa Centrală și de Est, prin primirea statelor din fostul bloc comunist aflat în sfera de influență a sovieticilor, a fost cu siguranță una dintre cele mai importante decizii privind securitatea regională.
2014, un an complicat
În 2014, anul anexării ilegale a Peninsulei Crimeea de către Rusia, Joe Biden, pe atunci vicepreședinte al SUA, venea în România pentru a arăta încă o dată importanța țării noastre în noul context.
Joe Biden: Agresiunea din Crimeea, la mai puțin de 250 de mile de teritoriul românesc, de granița NATO, ne amintește de ce avem nevoie de NATO și de ce România aparține NATO. Ceea ce a făcut Rusia încalcă nu doar suveranitatea Ucrainei, ci și un principiu fundamental pentru care am luptat în secolul XX și pe care credeam că l-am stabilit clar. Granițele Europei nu ar trebui să mai fie niciodată schimbate sub amenințarea pistolului. De aceea, continuăm să condamnăm ocuparea ilegală a Crimeei de către Rusia. Atât timp cât eforturile Rusiei de a destabiliza Ucraina continuă, trebuie să rămânem hotărâți în a impune costuri mai mari Rusiei și în a impune aceste costuri împreună.
În aceste zile, la București, la distanță de două decenii și în contextul războiului Rusiei în Ucraina, șeful diplomației de la Washington a punctat rolul României.
Antony Blinken, secretarul de Stat al SUA: „Este minunat să mă reîntorc în București. Așa cum a spus premierul, am fost aici când președintele Clinton și președintele Constantinescu au anunțat acest parteneriat strategic, în urmă cu 25 de ani. A fost un moment când poporul român a fost o sursă de inspirație pentru lumea întreagă, cu propria căutare a libertății. Nu cred că cei doi președinți și-ar fi putut imagina atunci cât va crește acest parteneriat, din punct de vedere economic, al securității și al legăturilor umane”.
