Decizie istorică. Republica Moldova și Ucraina sunt candidate la aderarea la UE

Consiliul European a acordat statutul de candidat Moldovei și Ucrainei pentru aderarea la UE. Cei 27 de lideri de stat și de guvern ai Uniunii Europene au decis că parcursul celor două state este în Uniunea Europeană.

Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, vorbește vineri despre acest moment istoric în direct, la Euronews România.

Pentru ca un stat să devină membru al Uniunii Europene, acesta trebuie să îndeplinească Criteriile de la Copenhaga. Criteriile prevăd o serie de condiții politice, economice și normative, precum:

• criteriul politic, care prevede instituții stabile, care respectă și garantează valorile UE – demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, pluralismul politic, nediscriminarea, toleranța, solidaritatea, statul de drept, drepturile omului și în special drepturile minorităților naționale;
• criteriul economic, care prevede existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a fi un stat competitiv pe piața UE;
• criterul normativ, care prevede implementarea acquis-ului comunitar, adică țara candidată trebuie să aibă capacitatea instituțională și socială de a transpune toate normele UE în legislația națională.

Țara care își dorește să adere la UE trebuie să fie stat suveran recunoscut de UE și localizat geografic pe continentul european.

Însă, cu criteriile drept reper, statele trebuie să treacă printr-un proces mai mult sau mai puțin alambicat.

Ce s-a întâmplat cu cererile de aderare ale Ucrainei, Moldovei și Georgiei?

Pe 28 februarie, la 4 zile de la invazia Rusiei în Ucraina, Volodimir Zelenski a semnat cererea pentru a adera oficial la Uniunea Europeană și a înaintat-o Consiliului Uniunii Europene.

Tot pe 28 februarie, Ursula von der Leyen pava calea Ucrainei în UE, printr-o declarație antologică acordată Euronews. “Ucraina este una de-ale noastre și îi vrem pe ucraineni în UE”, spunea șefa Executivului European.

Pe 3 martie, Republica Moldova și Georgia au semnat deopotrivă cererile de aderare la Uniunea Europeană, profitând de impulsul dat de Ucraina în contextul războiului. Moldova și Georgia au trecut prin același traseu precum Ucraina, până la un anumit punct.

Parlamentul European, precum și parlamentele statelor membre au fost informate cu privire la cererile celor trei state.

Ulterior, cei 27 de ambasadori ai statelor membre la Uniunea Europeană au votat să solicite Comisiei Europene să ia în considerare cererile Ucrainei, Moldovei și Georgiei. Consultarea Comisiei este obligatorie în acest demers, iar procesul de aderare nu înaintează fără avizul tehnic și consensual al Executivului UE.

Uneori, acest proces poate dura enorm. Luni sau chiar ani de zile îi poate lua Comisiei să examineze cererea unei țări. Să ne amintim de Bosnia și Herțegovina, care a depus candidatura în 2016, iar Comisia a avizat-o în 2019.

Pe lângă traseul parcurs de la o instituție a UE la alta, Moldova, Ucraina și Georgia au trebuit să completeze câte două chestionare cu întrebări despre starea politică și economia fiecăreia dintre ele. Dacă primele două au transmis ambele chestionare la timp, Georgia, în schimb, l-a completat doar pe primul.

În orice caz, după chestionare, Comisia Europeană a venit rapid cu răspunsul pentru cele trei țări, pe 17 iunie. Executivul UE a avizat pozitiv doar cererile Ucrainei și Moldovei și a recomandat Georgiei să continue procesul reformelor politice, pentru a putea deveni candidată la aderarea la UE. Aici, Tbilisi a ieșit din joc.

Odată ce solicitarea unei țări este avizată tehnic de Comisie, urmează să fie confirmată printr-un vot în Parlamentul European. Eurodeputații nu au întârziat să ia act de răspunsul Executivului și majoritatea acestora s-au exprimat în favoarea acordării statului de țări candidate Moldovei și Ucrainei pe 23 iunie.  

După acordul unanim al Consiliului European, Ucraina și Moldova au devenit oficial candidate la aderare.

Abia acum începe aventura europeană a Chișinăului și a Kievului. Statutul de țară candidată la UE nu reprezintă și o garanție către integrarea europeană. În prezent, lista țărilor care așteaptă în anticamera Uniunii este generoasă – Albania, Macedonia de Nord, Muntenegru, Serbia și Turcia se află pe aceasta.

Atât ele, cât și Moldova, și Ucraina trebuie să realizeze o serie de reforme, în ceea ce privește statul de drept, justiția, drepturile omului și lupta împotriva corupției.

Ce urmează din acest moment pentru Republica Moldova și Ucraina?

Cele două țări nu pot răsufla ușurate nici după căpătarea statutului de candidat. Urmează pre-negocierea.

Ucraina și Moldova, individual, stabilesc alături de Comisie o strategie de pre-aderare, menită să ajute țara să se pregătească pentru integrarea în UE. Este vorba de reforme administrative, politice și economice pe care statele trebuie să le realizeze pentru a implementa acquis-ul UE.

Din acest punct, pentru a începe negocierile, Comisia trebuie să se asigure că țările iau în serios Criteriile de la Copenhaga. Inițial, țara candidată trebuie să îndeplinească doar criteriul politic. Celelalte criterii pot fi îndeplinite în timpul fazei de negociere.

Îmbucurător este că statele nu trebuie să aștepte calitatea de membru pentru a avea acces la fonduri. Odată stat candidat la aderare, Ucraina poate uita de tăvălugul birocratic. Va beneficia de fondurile de pre-aderare, care o vor ajuta să înceapă procesul de reconstrucție post-război.

Cum decurg negocierile?

Comisia Europeană conduce negocierile cu fiecare dintre cele două state separat.

Consiliul numește o echipă de negociatori, care fac parte, în general, din stafful Comisiei Europene. Fiecare stat negociază câte 35 de capitole/domenii, împărțite în 6 clustere. Negocierile privind mai multe capitole pot avea loc simultan.

Ce anume se negociaza?

Printre domeniile negociate se numără justiția, drepturile omului, instituțiile publice, agricultura și coeziunea, energia verde și conectivitatea sustenabilă, relațiile externe, competitivitatea și incluziunea sau piața internă.

Procesul de negociere este clar. Fiecare alt capitol se deschide doar după ce precedentul se închide

Anual, Comisia prezintă progresele înregistrate în rapoarte.

Ratificarea

Odată încheiat procesul de negociere, se pregătește Tratatul de aderare, care este înaintat Consiliului Uniunii Europene. Consiliul UE trebuie să îl aprobe în unanimitate. Dacă se întâmplă acest lucru, ajunge pe masa Parlamentului European, care trebuie să îl aprobe cu majoritate absolută. La finalul aventurii de aderare, fiecare stat membru al UE trebuie să semneze tratatul de aderare. Același lucru trebuie să-l facă și țările candidate.

De aici încotro?

Odată ce este semnat tratatul, țările obțin statutul de stat în curs de aderare. Adică Ucraina, Moldova sau ambele devin stat membru cu drepturi depline la o dată prevăzută în tratat.

În perioada dintre semnarea și ratificarea tratatului, statul se familiarizează cu legislația comunitară și poate face observații cu privire la comunicările și recomandările UE. De asemenea, primește statut de observator în organismele și agențiile UE. Are dreptul de a lua cuvântul, dar nu și de a vota.

Procesul de ratificare a tratatului implică etape atât la nivelul UE, cât și la nivel național.
Ratificarea națională a apărut începând cu 2009 (odată cu Tratatul de la Lisabona). Astfel, pe lângă votul la nivelul UE, există și un vot la nivel național.