Natalia Masniuk, o refugiată care a reușit să scape cu viață din orașul Mariupol distrus de bombardamente, povestește că a trăit Apocalipsa împreună cu băiețelul ei.
Adică au văzut cadavre pe străzi, au locuit în subsol. Când au rămas fără mâncare, au fugit în România, iar femeia a avut curaj să conducă pe drumuri minate.
Am discutat cu Natalia și a spus că înainte de război ea avea o viață fericită. Astăzi trăiește din ajutorul românilor și trebuie să o ia de la zero.
”Pe 24 februarie m-a sunat la ora 4 dimineața fratele meu și mi-a spus «Trezește-te, a început războiul». Mi-am dat seama că trebuie să ne adunăm lucrurile, să plec din apartament. Chiar în primele zile am văzut mișcări de trupe printre blocuri”, povestește Natalia.
Înainte de război
Familia Nataliei Masniuk era înstărită, după standardele Ucrainei. Natalia avea o mică afacere în contabilitate.
Mergea în fiecare an în vacanțe, avea trei apartamente în Mariupol și multe planuri de viitor.
Totul s-a terminat cu prima bombă rusească.
”Pe 1 martie a zburat un avion, a aruncat o bombă, am rămas fără curent electric. Apoi au deconectat apa. Totul se făcea treptat. Apoi a dispărut gazul. Apoi a dispărut orice conexiune mobilă. Știam că dacă zboară un avion, o să urmeze bombardamentul. Orașul era bombardat la fiecare 10 minute și era distrus sistematic”, spune Natalia.
Ca să supraviețuiască s-a ascuns împreună cu băiețelul de 10 ani în subsolul casei fratelui ei. În scurt timp s-au obișnuit cu bombele și... cu moartea.
Se poate mai rău ca la Auschwitz
Natalia povestește cum mergea pe drum și vedea oameni morți pe stradă. Vecinii ei au fost îngropați în curtea blocului.
Când era mica, Natalia a vizitat Auschwitz, în Polonia. Spune că acel loc i s-a părut cel mai înfricoșător de pe fața pământului. Însă bombardamentele din Mariupol i-au demosntrat că se poate mai rău.
Ar fi putut să se evacueze în Rusia, dar a refuzat perspectiva. A discutat cu rudele de acolo, care i-au spus să mai reziste puțin, că armata rusă îi vor salva de nazism și fascism.
În plus, nu a vrut ca fiul ei să învețe istoria războiului din Ucraina din cărți rusești. Mișa are 10 ani și înainte de război era clasa a 4-a. Războiul i-a dat cea mai dură lecție.
A condus pe drumuri minate
Natalia și Mișa au reușit să plece din Mariupol când au aflat întâmplător de un coridor umanitar. A condus pe drumuri minate, iar apoi au ajuns în România. De aici reușesc să țină legătura cu rudele din Ucraina, care s-au refugiat în zona din Vest controlată de Kiev.
Natalia locuiește acum într-o cameră pusă la dispoziție de un român care ajută refugiații din Ucraina. Fără acest ajutor nu s-ar fi putut descurca pentru că nu mai are nimic.
A rămas doar cu lucrurile pe care le-a adunat în două valize, în dimineața când a început războiul.
Câștigă bani învățându-i engleza online pe ucraineni sau chiar pe ruși. Așteaptă în România să primească o viză din Canada. Departe de Estul Europei, în Nordul continentului American speră că noua sa viață va fi cel puțin la fel de fericită ca înainte de război.
