Îți recomandăm să încerci și aplicația Euronews România!

Pleșu: ”Cultura lumii nu există fără istoria religiilor”. Academia Română vrea să renunțe la Institutul de Istorie a Religiilor

Filosoful și scriitorul Andrei Pleșu a explicat, într-un interviu în exclusivitate pentru Euronews România, de ce este relevant studiul religiilor în ziua de azi.

Precizările vin pe fondul intentiei Academiei Romane de a-si reduce cheltuielile, așa cum i-a cerut Guvernul, prin desfiintarea Institutul de Istorie a Religiilor.

Credința, în ciuda avansului ca civilizație, continuă să provoace conflicte armate între națiuni și credincioși de religii diferite.

Am stat de vorbă cu Andrei Pleșu, cel care a înființat Institututul de Istorie a Religiilor în 2008, pentru a înțelege ce rol mai au astăzi religiile lumii în societatea noastră modernă și cum poate istoria lor să explice unele probleme actuale, cum ar fi războiul din Gaza.

Ioana Nicolescu: ”E un război milenar, un război foarte vechi dacă ne uităm în urmă în ceea ce privește cultura și istoria religiilor, vorbim de Israel-Palestina-Iran, de aceatsă luptă între două culturi care, de fapt, este foarte veche. Cum ne poate ajuta istoria religiilor să înțelegem mai bine ce se întâmplă în acest război,a cum în lume?”

Andrei Pleșu: Astea sunt problemele vii

Andrei Pleșu: ”Da, e adevărat și războaiele religioase, din păcate au o lungă tradiție în istoria lumii, pentru că general ele țin de o sensibilitate puternică, dar oarecum difuză, care imediat provoacă atitudini radicale. E clar că războiul din Orient implică o confruntare între Islamism și religia iudaică. Pe de altă parte, în acest conflict, accentul religios e mai curând în zona islamismului, pentru că în Israel e vorba mai curând de o identitate etnică și de o instalare teritorială ș.a.m.d. Aici importanța unui om ca Mircea Eliade sau ca Ioan Petru Culianu arată că toate lucrurile astea, în ciuda diferențelor importante care există între ele, se adresează aceluiași strat spiritual din ființa umană și că ele pot dialoga. Faptul că unul vorbește o limbă și unul, alta, dar că spune același lucru ar trebui să fie luat mereu în seamă. Există un larg domeniu pe care Eliade l-a valorificat din plin, care este istoria comparată a religiilor și când le compari, vezi și ce le deosebește, dar vezi mai ales ce temei comun au. Nu ne putem imagina cultura românească cu toate datele ei, fără trecutul bizantin pe care l-a avut, care ne-a dat patrimoniu de biserici, de pictură, de manuscrise de tot soiul. Nu ne imaginăm niciun tip de cultură fără substratul ei religios. Și atunci a avea un institut care să se ocupe de asta este a avea un institut extrem de actual în permanență, pentru că astea sunt probleme vii, nu sunt niște rămășițe care se târăsc așa discret în urma noastră.”

Institutul de Istorie a Religiilor urmează să fie comasat cu Institutul de Studii Sud-Est Europene din cadrul Academiei Române.

Andrei Pleșu: ”Sunt două teritorii diferite. Noi nu putem să ne ocupăm de hinduism sau de budismul Zen sau de taoism la un institut de studii sud-est europene și nici cei de la sud-est europeni nu se pot apuca să să studieze extremul Orient. Prin urmare, e o incompatibilitate aici, care nu se poate explica.”

Decizia conducerii Academiei Române urmează să ajungă pe masa guvernului în curând. Dacă va fi desființat, Institutul de Istorie a Religiilor va trebui să returneze manuscrisele lui Mircea Eliade donatorilor. Munca cercetătorilor români contribuie la înțelegerea globală a unui domeniu care este cât se poate de actual.

Andrei Pleșu: ”Nu se poate gândi cultura lumii și cultura oricărei părți a lumii fără componenta asta care a produs nu numai sisteme de gândire religioasă, dar a produs cultură în toate sensurile arhitectură, pictură, literatură, poezie. Imaginați-vă cum arată istoria lumii dacă scoatem din memoria ei toate construcțiile religioase, toate catedralele, în toate piramidele egiptene, toate produsele culturii arabe și ale artei plastice arabe, cum arată istoria noastră fără Bizanț, cum spuneam. Deci, dacă astea dispar, noi rămânem într-o fază de strictă arheologie. Suntem niște rămășițe, așa, niște pietroaie. E bine să realizăm că suntem ce suntem în momentul ăsta datorită acestor construcții, tradiții și căutări.”

ARTICOLE DIN ACEEAȘI CATEGORIE