Pentru Papa Francisc, basilica Santa Maria Maggiore nu este doar un reper arhitectural, ci un loc de profundă devoțiune. Aici, înainte și după fiecare călătorie apostolică, Suveranul Pontif obișnuia să se reculeagă și să încredințeze misiunea sa Maicii Domnului – un gest care exprimă o inimă înrădăcinată în credință.
Episcopul Mihai Frățilă subliniază această dimensiune spirituală, amintind că, dincolo de tradiții sau ceremonii, adevărata forță a unui an jubiliar sau a unui pelerinaj se naște din capacitatea omului de a privi lumea prin ochii speranței și ai harului.
”Anul jubiliar are o tradiție în primul rând biblică, acolo unde odată la 50 de ani sau 100 de ani, poporul evreu era invitat să cugete asupra acestui lucru, că toate își au rostul lor, în perspectiva lui Dumnezeu. Și acel an trebuie dedicat unui altfel de a privi realitățile vieții, a lumii, și în felul acesta se puteau dedica cu adevărat creației.
În tradiția bisericii apusene, anul jubiliar a fost proclamat, cred, pentru prima dată în 1300 și se dorea tocmai această oprire a comunității credincioșilor asupra a ceea ce prezintă anul de har. Anul milosivirii, nu pentru că Dumnezeu n-ar fi prezent în viețile noastre, ci pentru că și în viața omului aniversarea unor realități profunde pentru existența noastră merită să fie trăite cu cea mai mare intensitate.
S-a inventat apoi tradiția deschiderii unei porți care în restul anilor rămâne sigilată(...)
Pentru Papa Francisc, basilica Santa Maggiore căpătase o rezonanță specială tocmai pentru că devoțiunea mariană e în mod evident în viața unui creștin practicant. El s-a învățat înainte de a merge în călătoriile sale apostolice și la reîntoarcere să ofere această misiune a lui în fața Maicii Domnului. E o alegere care ne desfășoară și mai mult această inimă a lui.”, a declarat Mihai Frățilă, episcop greco-catolic de București.
