170 de bizoni europeni reintroduși în Munții Țarcu din România ar putea contribui la captarea și stocarea carbonului eliberat de până la 84.000 de mașini pe benzină din SUA în fiecare an. O nouă cercetare a Universității Yale, care nu a fost încă supusă evaluării colegiale, sugerează că aceste ierbivore masive ar putea avea un rol în atenuarea impactului schimbărilor climatice.
Prin pășunatul unei suprafețe de 48 de kilometri pătrați de pășune într-un peisaj mai larg de 300 de kilometri pătrați, acestea au contribuit la captarea a 54.000 de tone suplimentare de carbon în fiecare an. Aceasta este de aproximativ 10 ori mai mare decât cantitatea care ar fi fost captată de ecosistem fără bizoni.
Cum se realizarea captarea carbonului?
Captarea carbonului se realizează printr-o combinație de pășunat uniform al pajiștilor, reciclare a nutrienților care fertilizează solul, dispersie a semințelor și compactare a solului pentru a împiedica eliberarea de carbon. Cercetătorii spun că, după ce au evoluat alături de acest ecosistem timp de milioane de ani, eliminarea lor a perturbat echilibrul delicat, provocând eliberarea de carbon.
„Aceste rezultate uimitoare arată potențialul animalelor sălbatice reintroduse de a amplifica capacitatea ecosistemelor de a absorbi carbonul atmosferic”, a declarat Maheen Khan, responsabil pentru climă la WWF Olanda.
Organizația a sprijinit studiul realizat de WWF România, Universitatea Yale și Global Rewilding Alliance împreună cu Rewilding Europe.
„Refacerea ecosistemului în acest mod este acum în mod clar o opțiune majoră pentru factorii de decizie politică în fața accelerării rapide a schimbărilor climatice.”
Reintroducerea bizonilor în România după 200 de ani
Bizonii europeni au fost aproape exterminați de pe întreg continentul din cauza vânătorii galopante între secolele XVII și XIX. Până în 1900, mai existau doar două populații în sălbăticie: una în pădurea Białowieża, la granița cu Belarus și Polonia, și una în munții Caucazului de Vest, de-a lungul graniței sudice a Rusiei cu Georgia. Aceste două turme au dispărut până în 1927, specia încercând să supraviețuiască într-o mână de grădini zoologice europene.
După ce au dispărut din România în urmă cu peste 200 de ani, Rewilding Europe și WWF România au reintrodus bizonii în Munții Carpați în 2014. Acesta este unul dintre numeroasele proiecte de reintroducere de succes care ajută la revenirea ierbivorelor mari.
În total, aproximativ 7.000 de bizoni trăiesc acum în libertate în Polonia, Lituania, Rusia, Ucraina și Slovacia. Numărul bizonilor din Munții Țarcu a crescut la 170 de exemplare de la reintroducere - una dintre cele mai mari turme de bizoni în libertate din Europa.
Estimarea impactului climatic al refaceriiecosistemului
Un nou model computerizat a fost dezvoltat de oamenii de știință de la Yale School of the Environment din SUA pentru a ajuta la calcularea cantității exacte de CO2 atmosferic pe care speciile sălbatice contribuie la captarea și stocarea acestuia. Această cercetare a fost evaluată de colegi și publicată în Journal of Geophysical Research: Biogeosciences.
Global Rewilding Alliance colaborează de trei ani cu Universitatea Yale pentru a dezvolta noi metode de estimare a cantității suplimentare de carbon captate în cazul în care un peisaj natural sau marin ar fi reîmblânzit.
Aceștia s-au axat în special pe reintroducerea speciilor de animale. Scopul este de a crea o bază științifică credibilă pentru a demonstra că reîmblânzirea nu numai că poate fi benefică pentru fauna sălbatică și comunitățile locale, ci și pentru a aborda criza climatică în general.
Cu toate acestea, fiecare peisaj și fiecare specie sunt unice, iar efectul bizonului european nu va fi probabil același pentru toate scenariile de refacere a ecosistemului.
Modelul utilizează informații obținute pe teren cu privire la diferitele moduri în care animalele pot afecta absorbția și stocarea carbonului în ecosisteme. Analiza arată că prezența animalelor modifică în mod fundamental relațiile dintre microbi, plante și mediu.
Acest lucru, la rândul său, duce la schimbări în cantitatea de carbon pe care aceste ecosisteme o pot capta și stoca.
„Munca noastră arată că animalele sălbatice ar putea crește substanțial bugetul de carbon al unui ecosistem cu 60-90%, și uneori chiar mai mult, în comparație cu cazurile în care aceste animale sunt absente”, spune profesorul Oswald Schmitz de la Yale School of Envionment, autorul principal al raportului și dezvoltatorul modelului.
„Acest lucru ar putea, potențial, să protejeze și să îmbunătățească captarea și stocarea carbonului din ecosisteme la nivel global cu cel puțin 6,4 miliarde de tone pe an. Această cantitate rivalizează cu fiecare dintre cei cinci pași principali ai IPCC pentru reducerea rapidă a emisiilor nete, inclusiv o tranziție rapidă la tehnologia solară și eoliană.”
Echipa lucrează acum cu partenerii din cadrul Global Rewilding Alliance pentru a aplica modelul în întreaga lume, studiul asupra bizonilor oferind primele rezultate ale acestei activități.
