În timpul regimului comunist, speranțele tinerilor români de a trăi în libertate luau forma unor scrisori și cărți poștale adresate lui Andrei Voiculescu. Emisiunile muzicale pe care le-a realizat la Europa Liberă timp de 20 de ani au atras milioane de ascultători fideli.
Și după căderea regimului comunist, legenda Andrei Voiculescu a însemnat, în continuare, vocea libertății prin muzică.
Vocea lui Andrei Voiculescu i-a însoțit pe români din 1975 până în 1995. Pe lângă topurile muzicale Billboard, el aducea și mesajele celor din țară pe undele radio la Europa Liberă.
Visul libertății, prin muzică
Andrei Voiculescu: "Eu am ajuns în Germania, în vara lui 74. În iarna lui 74-75 aveam de gând să vin în România și am aflat de la prieteni că eram căutat. Am ieșit legal de România și eram căutat în România să fiu arestat. Niște tâmpenii.
Aveam o emisiune pe care la un moment dat, am făcut-o ”by request” (la cerere), ca să-mi atrag ascultătorii."
Mii de scrisori și cărți poștale i-au fost adresate de tinerii care, în mijlocul regimului comunist, trăiau un vis al libertății prin muzică. Mesajele din țară se transformă în cărți poștale, la recomandarea lui Andrei Voiculescu.
Andrei Voiculescu: ”Nu îmi mai scrieți scrisori! Scrisorile sunt cenzurate! Pe noi ne interesează muzica… Au fost scrisori care mă impresionau.
<Dragi tovarăși de la cenzură! Vă rog, lăsați această carte poștală să treacă! Noi iubim muzica, iar muzica nu are nici o vină!> Și a ajuns la mine.”
”Și era o relație (cu ascultătorii), a fost… Asta m-a ținut întotdeauna, și tânăr, și m-a și mulțumit. Era un băiat care îmi scria, <Supusul firii înțelepte>, și mi s-a părut atât de frumos.
Aveam de la unii dintre ei adrese și le țineam ca pe ochii din cap, și când eram în vacanță le trimiteam cărți poștale."
”Au încercat să mă răpească”
Popularitatea sa în țară l-a transformat într-o țintă a Securității.
Andrei Voiculescu: "Eu eram din 1975 la Radio Europa Liberă și de-abia din 81 încep să se intereseze serios de mine.
Pe urmă am aflat că au încercat în anii 80 să mă răpească. Vreau pe cineva, au trimis, l-am cunoscut până la urmă și pe personaj. Au trimis pe cineva să mă ducă la Viena."
Evenimentele din 1989 deschid calea către mai multe mesaje ale ascultătorilor, și începe să primească scrisori mult mai libere.
Andrei Voiculescu: "Am primit în prima lună, în ianuarie-februarie am primit în jur de 600 de scrisori odată. Uite, unii îmi scriau, (destinatar) „Metronom”, D-lui Andrei Voiculescu. Îmi dă și adresa lui."
Andrei Voiculescu: "(Alt pseudonim) „Fata Craiului”. Ei îmi scriau și înainte: „Moise, alias George Michael”, ca să îmi aducă mie aminte că îmi mai scriseseră înainte.”
Andrei Voiculescu: "Vezi, uită-te: The lonely stranger - Alvin Lee. Cu pseudonimele lui știam ce muzică asculta."
Andrei Voiculescu: ”Când mă întâlnesc cu ei, întotdeauna (mi se spune): <Mulțumesc, domnule Voiculescu! Mulțumesc!> Și mă simt, îți spun sincer, mă simt așa de stingher, mă stingherește.”
”Niciodată, nici acum nu mă socotesc un simbol. Sunt un om norocos. Eu nu am realizat când mi s-a spus de la (departamentul) Research, la un moment dat, că aveam 5 milioane de ascultători. Am zis: <Plecați și lăsați-mă în pace!> Făceam ceea ce îmi place, o făceam din pasiune.”
