Imaculat este titlul filmului propus de România pentru Premiile Oscar 2023. Filmul a primit deja distincții la Festivalul de Film de la Veneția, în anul 2021. Este inspirat, în parte, din fapte reale și este realizat într-un format mai puțin obișnuit, 4:3. Regia peliculei este semnată de Monica Stan și George Chiper.
Jurnalistul Euronews Alida Mocanu a vorbit cu unul dintre regizorii peliculei, Monica Stan.
Filmul a primit deja recunoaștere internațională, încă din anul 2021, la Festivalul Internațional de Film de la Veneția. A fost recompensat cu trei premii, pentru regizori debutanți, Distincția Giornate degli Autori și un premiu pentru cel mai bun scenariu.
Monica Stan, regizoarea filmului IMACULAT, propunerea României la Oscar 2023: Evident, Veneția a fost pentru noi, a fost premiera filmului, a fost pentru prima oară când filmul ieșea în lume, știți, după ani de zile, de lucru la el, ești așa ca într-o peșteră, într-o bulă, ești într-un univers propriu, fierbi în sucurile tale și după ai această ieșire în lume și nu știi cum va reacționa lumea, dacă cineva va rezona cu munca ta sau nu. Și faptul că am avut parte de această primire din partea lumii la Veneția, e o experiență cu totul și cu totul specială. În primul rând o experiență de conexiune, pentru mine asta înseamnă, cu premii și fără premii, faptul că a existat o conexiune între mine, noi, ca echipă, film și public.
Acțiunea filmului este, în parte, inspirată din viața regizoarei Monica Stan. Însă, așa cum a recunoscut aceasta, scenariul nu este în totalitate fidel realității, ci conține multe elemente de ficțiune.
În centrul poveștii este Daria, o tânără de 18 ani care ajunge într-o clinică de dezintoxicare. Este educată, cu principii și își dorește ca în viitor să urmeze o facultate. În clinică, însă, descoperă un anturaj care, până la finalul filmului, o va transforma complet.
Monica Stan, regizoarea filmului IMACULAT: A fost un proces lung, tocmai pentru că a trebuit să trec de la povestea reală sau ce mă marcase pe mine în povestea reală, la ficțiune. Pentru că pe mine nu mă interesa să fie o experiență autobiografică, ci mă interesa efectiv ce înțelesesem eu din experiența reală și cum pot transpune asta în film. Indiferent de narațiune. Nu mă interesează să fiu fidelă narațiunii personale.
Filmul este realizat într-un format atipic, 4:3. Cadrele strânse dau senzația de intimitate cu personajele. Pentru regizoarea Monica Stan, estetica portretului a fost esențială.
Monica Stan, regizoarea filmului IMACULAT: A fost o alegere intuitivă pentru că eu așa-l vedeam, pur și simplu am încercat să mă conectez la cum vedeam eu povestea transpusă, cadre strânse. Și am discutat opțiunea asta cu George, am stabilit c-o să tragem și cadre largi pentru siguranță, și am tras cadre largi, la aproape toate secvențele, dar nu le-am folosit. Și în curând ne-am dat seama în filmare că nu le vom folosi, că nu ne plac așa mult și că de fapt și că într-adevăr limbajul vizual al filmului se rezumă la aceste cadre strânse. Care deși au un efect cumva complex, pentru că ele te pot apropia, dar te pot și distanța, ești foarte aproape de Daria, dar ea este și foarte misterioasă în același timp. Adică nu e apropiere totală.
Filmul mizează și pe abordarea unor subiecte delicate: dependența de droguri a tinerilor și neputința de a se desprinde de un anturaj toxic.
Monica Stan, regizoarea filmului IMACULAT: E ceva ce trebuie discutat, mai ales în contextul adolescenților și al tranziției care se petrece în adolescență, dar și mergând dincolo de asta, de problema adicției, problema acestor jocuri de putere care se întâmplă în relații, problema toxicității relațiilor, cum recunoaștem când o relație e toxică, când devine toxică, cum înțelegem ideea de consimțământ într-o dinamică. Publicul a fost foarte deschis, foarte, nu știu, nu mi s-a părut că le-a fost frică, chiar dacă au fost puși în disconfort, lucru pentru care eu mă simt mereu vinovată, pentru că eu sunt genul de om care încearcă să scoată oamenii din disconfort, în ciuda aparenței din film. Deci mie mi-e foarte greu după o proiecție să stau de vorbă cu lumea pentru că știu că sunt în acest disconfort, dar cu toate acestea publicul și-a asumat acest disconfort, și au fost foarte deschiși la el și asta m-a impresionat destul de mult.
