În anul 1929, etnomuzicologul român Harry Brauner a cules, de la o văduvă dintr-un sat din Brașov un cântec popular. Mai exact, un blestem de dragoste: „Cine iubește și lasă”.
Faimoasa piesă a fost interpretată în anul 1937 de Maria Tănase. Cântecul a devenit, și încă mai este, piesa care a definit cel mai bine stilul artistic, dar și personalitatea – pe scenă și în viață – a artistei.
Simona Antonescu: Este un cântec pe care, dacă îl asculți cântat de Maria Tănase, eu sunt sigură că nimeni nu are nicio îndoială că pe ea însăși a influențat-o cântecul ăsta, adică simți cum vrea să spună altceva, mult mai mult decât sunt doar versurile. Oricum versurile sunt răvășitoare, e un cântec foarte tulburător.
Stejărel Olaru: Maria Tănase este un model, va continua să fie, atâta vreme cât cântecul popular va dăinui. Din momentul în care Maria Tănase a apărut nu mai putem vorbi despre cântecul popular decât în felul următor: cel de dinainte de Maria Tănase și cel de după Maria Tănase. Adică este un reper, este reperul. În momentul în care cântă Maria Tănase și vocea ei se aude la radio în 1938, bucureșteanul descoperă cântecul popular. Este adus în oraș, este cântat în restaurante, este cântat pe scenele teatrelor din oraș, datorită Mariei Tănase. Ea a fost creatoare de cântec popular, a adaptat folclorul așa cum a simțit, și n-avem decât să-i fim veșnic recunoscători pentru acest lucru.
Iubirile artistei Maria Tănase
Despre viața Mariei Tănase s-au spus și scris multe istorii, multe dintre ele, bănuieli sau legende urbane. S-a discutat despre iubirile artistei, s-au făcut speculații. Fondate sau nu.
Simona Antonescu: A fost o persoană nu degeaba asemănată cu Edith Piaf, pentru că au și trăit în aceeași perioadă și chiar au avut în biografiile lor câteva puncte neobișnuit de asemănătoare, și, citind biografia Mariei Tănase, nu poți să nu te duci cu gândul la Edith Piaf. Sunt firi, că sunt bărbați, că sunt femei, sunt firi extrem de creative, și extrem de pline de imaginație care pur și simplu se îndrăgostesc, adică, unii ne îndrăgostim o data în viață, unii ne îndrăgostim în fiecare primăvară. Este un lucru care se întâmplă poate multora dintre cunoscuții noștri și trebuie să acceptăm că el se întâmplă.
De mare interes pentru public, dar și pentru biografi, a fost, însă, mult discutata idilă a Mariei Tănase cu sculptorul Constantin Brâncuși.
Stejărel Olaru: Știm astăzi, fără îndoială, că Maria Tănase a iubit mult, deci nu este niciun secret că a avut o viață amoroasă extrem de plină. Dacă Maria Tănase a vrut să iubească un bărbat, a făcut-o. Nu prea au existat obstacole care să o împiedice să o facă. Relația dintre Maria Tănase și Constantin Brâncuși a existat, dar a fost foarte scurtă. A existat o singură întâlnire, la Expoziția Universală de la New York, din 1939, când s-au și cunoscut, și sigur că amprenta și-a lăsat-o fiecare asupra celuilalt. Mai ales Constantin Brâncuși asupra Mariei Tănase care i-a păstrat o foarte frumoasă, o foarte vie amintire artistului.
Stejărel Olaru este autorul unui volum, biografie, a Mariei Tănase. Cartea urmărește rolul pe care întâmplări precise din viața artistei l-au jucat în anumite momente ale istoriei, în anii interbelici, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și, apoi, în perioada instaurării comunismului.
De altfel, odată cu dobândirea celebrității în lumea artistică, Maria Tănase a fost una dintre cele mai urmărite persoane publice din acele vremuri, mereu ținta serviciilor de informații, interzisă de legionari, apoi urmărită de comuniști.
Stejărel Olaru: După ce serviciile de informații și nu mă refer acum la Securitate, ci o luăm din perioada interbelică cu serviciu special de informații și siguranța, apoi Securitatea după război, își trimit informatorii, își trimit agenții în anturajul ei pentru a obține informațiile de care aveau nevoie.
Având în vedere faima de care se bucura, Maria Tănase avea și un anturaj pe măsură
Aproape toți apropiații ei se regăseau în paginile dosarului de la Securitate. Fiecare pas, fiecare întâlnire îi erau monitorizate. Era acuzată de atitudini dușmănoase la adresa regimului. Erau urmărite legăturile și relațiile pe care artista le avea cu anturajul său, dar mai ales dacă aceasta se întâlnea cu persoane din ”legațiile capitaliste”.
Stejărel Olaru: A avut un anturaj foarte mare, mai ales din momentul în care s-a lansat și a devenit cunoscută ca artistă, pe plan național, mai ales la începutul anului 1938. În anturaj au fost prieteni apropiați, artiști celebri ai vremii, oameni de litere, politicieni, polițiști, ofițeri de informații, militari, crâșmari și lista poate evident continua cu alte și alte profesii. Dezavantaje? Vă pot exemplifica în felul următor. La un moment dat, când Maria Tănase devine o stea, autoritățile sunt la rândul lor interesate de ce se întâmplă cu această artistă. Mă întorc la anturaj, un alt iubit al Mariei Tănase, Maurice Negre, jurnalist francez, corespondent al agenției Havas la București, care era spion, de exemplu, era agent, lucra pentru britanici, în două mandate, în Franța, după război. Deci anturajul îi putea aduce și probleme, și, de altfel, acest lucru s-a confirmat, mai târziu, când Maria Tănase a avut de suferit din cauza unor persoane care s-au aflat în anturajul ei.
Despre Maria Tănase a scris și autoarea Simona Antonescu. „O fântână pe un drum secetos” este titlul volumului de biografie romanțată dedicată artistei - în parte realitate documentată, în parte ficțiune.
Simona Antonescu: De fiecare dată când în biografii găsesc câte un lucru care mă entuziasmează, părăsesc biografia și încep așa să-mi ramific căutările, pe firul acelui singur lucru, de exemplu, din viața Mariei Tănase.
Viața Mariei Tănase, așa cum este povestită de autoarea Simona Antonescu apare în rândurile cărții într-o cronologie inversă: începând cu anii `40-50, când artista era deja consacrată și întorcându-se în timp, în copilăria Mariei Tănase, în mahalaua Cărămidarilor din Bucureștii anilor `20.
La final, întrebarea în jurul căreia se construiește imaginea artistei este „Cum a fost, mamă, când m-am născut eu?”.
Cum ar trebui, totuși, cititorii să se raporteze la biografia romanțată a Mariei Tănase?
Simona Antonescu: Ar trebui s-o privească cu sufletul. Foarte mult cu sufletul. Pentru că atunci când vorbim despre persoane cum este Maria Tănase, care au lăsat o urmă puternică și adâncă, o adevărată brazdă, în urma lor și, totuși, cu dorința asta a noastră de a ne arăta și noi înșine personalitatea, câteodată contestăm. Nu e rău să contestăm, dar atunci când citim o astfel de biografie romanțată, dacă sufletul ne spune să ne înduioșăm, hai să nu ne împotrivim și să ne înduioșăm.
În prezent, singura colecție de piese, fotografii și obiecte ale Mariei Tănase, expusă într-un muzeu, este cea de la Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova. Piesele au fost donate muzeului, ca urmare a dorinței lui Papadopolo Sachelarie, soțul Mariei Tănase.
