Negocierile SUA - Rusia, în ceea ce privește războiul din Ucraina sunt principala problemă geopolitică în acest moment. Iar discuțiile ar putea dura mai multe luni pentru a se ajunge la o încetare a focului. În acest context, se vehiculează unele variante, inclusiv posibilitatea ca anumite țări europene să trimită în Ucraina trupe de menținere a păcii.
Însă armistițiul e mediat de președintele SUA, Donald Trump, care, mai nou, are o problemă din ce în ce mai mare cu Volodimir Zelenski, dar și cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen. Din acest motiv, la întâlnirile cu partea americană, un rol mai important îl are președinteleFranței, Emmanuel Macron, și nu Ursula von der Leyen. Și premierul britanic Keir Starmer merge la Washington în zilele următoare.
În direct la Euronews România, fostul ministru de Externe, Adrian Cioroianu, a explicat cum se prezintă datele problemei în acest moment.
Principiile lui Donald Trump sunt diferite de cele ale Europei
„Nu mai e foarte sigur că Donald Trump va duce principiile Europei, cel puțin în privința războiului din Ucraina.”
„O problemă pare a fi, pentru Trump, președintele Zelenski”.
„Întalnirea dintre Trump și premierul britanic e un test foarte important.”
„Europa va fi obligată să revină la statutul de putere militară pe care l-a avut. Europa nu va rămâne neacoperită de protecție.”
„După 2014, nu a fost niciodată pace. Eu cred că pacea e un orizont cam prea îndepărtat.”
„România nu se poate oferi azi să trimită trupe. Înțelept e, de regulă, ca trupele să nu vină din țările proxime.”
Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe: „Nu există niciun fel de simpatie între președinta Comisiei Europene și Trump. Dat fiind nivelul de asperitate la care s-a ajuns în aceste declarații, cred că s-a adoptat o soluție ceva mai diplomatică. Nu că n-ar fi foarte mari diferențe și între domnul Macron și domnul Trump, dar oricum sunt mai mici decât cele dintre Ursula von der Leyen și Trump. Și pentru a nu antagoniza și mai mult o situație oricum încordată, urmează aceste discuții la nivel de președinți, este ceea ce-i place domnului Trump.
Nici nu-mi dau seama ce-i spune domnului Trump ideea de șefă a unui aproape guvern european. Dar de la președinte la președinte, între două țări foarte importate din Europa, cred că este genul de abordare care să convină tuturor. Și ceea ce ne interesează pe noi este rezultatul discuțiilor, nu între cine se poartă discuțiile.
Acum nu mai e foarte sigur că Donald Trump va duce principiile Europei, cel puțin în privința războiului din Ucraina. Referitor la întâlnirile de săptămâna viitoare, cred că ăsta este rostul lor. Evident că există o diferență de abordare între liderii europeni - prim-ministrul britanic și președintele francez, dar și alții - și domnul Trump, care are o perspectivă proprie asupra încheierii crizei din Ucraina, atâta vreme cât par a fi poziții diferite de abordare a problemei Ucrainei, a problemei războiului și a problemei care pare a fi, pentru Trump, președintele Zelenski.
Insistența SUA, sau mai bine spus a administrației Donald Trump, pe organizarea de alegeri în Ucraina, nu are niciun fel de ecou în Europa, pentru că, la nivelul liderilor europeni, alegerile din Ucraina sunt chiar prioritatea cea mai îndepărtată. Nimeni nu s-ar gândi că procesul de pace ține în loc faptul că nu au loc alegeri în Ucraina. Pe când, iată, Donald Trump crede așa ceva.
Din acest motiv, schimbul de opinii e mereu necesar, cu atât mai mult cu cât vedeți că, între Marea Britanie și SUA, tradițional, a existat o complicitate, în sens pozitiv, la nivelul serviciilor speciale și secrete, la nivelul politicii externe, deseori. Pentru mine, va fi un test foarte interesant întâlnirea dintre prim-ministrul britanic și președintele Trump, câtă vreme par a fi diferențe sesizabile în abordarea războiului."
Ce înseamnă plecarea trupelor americane din Europa
În aceste condiții, recenta dispoziție a administrației Trump privind reducerile din armată pot afecta și numărul de trupe americane prezente în țările europene din NATO. Astfel, întrebare care se pune este dacă România și alte state europene din proximitatea Rusiei ar mai avea protecție.
Adrian Cioroianu spune că nu se pune problema ca Europa să rămână fără protecție, însă subliniază că americanii se concentrează acum pe probleme care o privesc direct, precum lupta cu China pentru supremația economică și nu numai.
Evident că statele europene vor trebui, astfel, să investească mai mult în propria apărare.
Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe: „Pe termen lung, este un șoc, este șocul pe care îl trăim, pentru că noi toți ne-am petrecut ultimii 30 de ani de viață sau ceva mai puțin de când am intrat în NATO, în care ne obișnuisem cu această certitudine a prezenței americane în Europa și a protecției pe care America o reprezintă.
America rămâne în Europa, dar pare dispusă a-și diminua forțele, pentru că are alte amenințări pe care le întrevede la orizont. Pe termen scurt, este această stare de incertitudine a noastră. Pe termen mediu și lung, cred că, într-un fel sau altul, Europa va fi obligată fie și de propria sa conștiință să revină la statutul de putere inclusivă militar pe care l-a avut.
Nu sunt convins de această idee, că se trăiește din ce în ce mai prost, există o stagnare la nivelul Europei occidentale, dar la nivelul Europei de Est, lucrurile pot fi discutate dacă trăim din ce în ce mai prost.
Evident că nimeni nu e dispus să cheltuie pe înarmare până în momentul în care îți dai seama că ai nevoie de așa ceva. Or noi trebuie să ieșim din această logică a unei păci garantate, câtă vreme ai o agresiune în vecinătate. Cred că este la îndemâna oricui să înțeleagă că, în prezența unui agresor, ce faci? Pleci în vacanță când cineva vrea să-ți spargă casa? Sau stai totuși pe cât posibil să întărești gardul? Deci cam asta e logica destul de simplă la care se raportează toți europenii.
Și ar fi culmea ca acest lucru să fie înțeles mai ușor dinspre Marea Britanie decât de noi, de aici, din România sau Polonia. Rusia a agresat un vecin. De aici a plecat toată această stare de nervozitate și trăim în consecințele acestui act. Deci nu cred că trebuie să dramatizăm lucrurile până într-acolo încât să ne imaginăm că Europa va rămâne neacoperită de protecție. Dacă nu va mai avea o protecție venită din afară, va fi nevoită să și-o construiască, într-o formă sau alta, pentru că asta s-a întâmplat mereu în istorie. Poate că nu va fi ușor, nu peste noapte, dar pe termen mediu și lung, cam asta este lecția viitorului dictată de prezent."
De ce nu ar trimite România în Ucraina forțe de menținere a păcii
Din cauza mai multor probleme geopolitice și nu numai, care au avut loc de-a lungul timpului, pacea despre care se vorbește ar putea fi greu de atins. Astfel, ar fi mai potrivită obținerea unui armistițiu, după cum o spune Adrian Cioroianu. Iar în aceste condiții, mulți au întrebat ce se va întâmpla după aceea și dacă cumva România ar putea trimite și ea trupe de menținere a păcii.
Iar în tot acest amalgam geopolitic, a apărut din nou în atenție problematica pusă de ruși, aceea de a se reveni la aliniamentul NATO de până în 1997. România a intrat în NATO în 2004. Iar asta înseamnă că, dacă dezideratul lui Putin ar fi îndeplinit, noi am intra din nou în sfera de influență rusă, de tristă amintire. Astfel, de aici se ridică și întrebarea dacă România mai are sau nu intrare la Washington, pentru a arăta că și ea contează.
Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe: „Eu cred că pacea e un orizont puțin cam prea îndepărtat. Noi trebuie să ne dorim un armistițiu și o încetare a focului. Uitați-vă în toate zonele, din Orientul Mijlociu până spre noi. Acolo unde există un armistițiu sunt trimise forțe de menținere, în vederea a ceea ce s-a și întâmplat în Ucraina.
După 2014, nu a fost niciodată pace, luptele au continuat, a fost un acord la Minsk, mai mult sau mai puțin respectat. De ce n-a fost respectat? Fiindcă nu a fost nicio trupă acolo care să se interpună între ruși și ucraineni. Or acesta e sâmburele discuției de azi.
Ce poate face România? România nu se poate oferi azi să trimită trupe, pentru că înțelept e, de regulă, ca trupele să nu vină din țările proxime. Cu cât compoența de trupe e mai internaționalizată, cu atât mai bine. Eu nu întrevăd ca trupele să vină din Polonia, România, din țările proxime Ucrainei, ci mai curând din statele europene mai îndepărtate. Dacă se va ajunge acolo. Pentru că, deocamdată, la drept vorbind, toată această iluzie, că pacea va fi imediat posibilă după ce se schimbă administrația americană, se va topi încet-încet, nu va fi simplu de ajuns la un armistițiu.
Discuțiile de la Riyad au fost, mai curând, exploratorii, dacă e adevărat ceea ce Cristian Diaconescu spunea. Dacă s-a plecat de la dorința Rusiei de a avea o Yalta 2, vor fi luni de discuții, timp în care mă tem că acest conflict va continua.
Aici, impresia mea e că noi jucăm sub greutatea noastră, inclusiv în genul acesta de autolamentații, că nu contăm. România a făcut foarte mult pentru Ucraina, toată lumea știe acest lucru, toată lumea care e cât de cât informată. Problema a fost că discursul oficial a fost, mai curând, al pisicii fără clopoței, adică noi n-am vorbit deloc despre ajutorul pe care l-am dat și asta ne face să cădem în propria noastră capcană.
România deja a ajutat Ucraina foarte mult. Ce relevanță are aventura noastră electorală internă? Se va rezolva, la un moment dat, vom avea alegeri. Dacă avem intrare sau nu în Europa, s-a văzut clar că avem intrare, nu că ne-ar favoriza cineva, ci pur și simplu pentru că e nevoie și de România, pentru că noi nu suntem o țară mică, la nivel european. Degeaba ne spunem noi că suntem o țară mică.
Dacă avem intrare în SUA? Dar să avem intrare ca să ce? De regulă, ești ascultat atunci când ai ceva de adus față de ce se discută în general. În momentul de față, nu există o propunere românească pe care să o facem la Washington sau la Bruxelles și să închidem tuturor gura.
Noi mergem reprezentați de niște idei în care credem și care pot fi transmise prin Macron și prin premierul britanic sau prin președinta Comisiei Europene.
Deci nu avem o abordare proprie, o viziune proprie cu care să venim. Dacă am avea, nici nu cred că e necesar neapărat să avem, pentru că, în contextul de față, războiul de independență a Ucrainei e limpede, pentru că am trecut și noi prin așa ceva. Deci cu ce abordare nouă să vii, în contextul în care e un joc ce ne depășește puțin și depășește fiecare stat luat în parte? Nici Macron nu reprezintă numai Franța, ci e un reprezentant al UE".
