Președintele chinez Xi Jinping se află în prima vizită în Europa după cinci ani, iar această vizită are loc pe fondul unor tensiuni comerciale tot mai mari între Uniunea Europeană și China.
Însă el și-a început periplul cu Franța, aspect considerat de specialiști drept unul cu o semnificație specială. Ulterior, Xi Jinping a mers în Serbia, stat cu care chinezii au o relație extrem de apropiată. Iar la Belgrad, Xi a fost primit cu onoruri militare.
Prezent în studioul Euronews România, în cadrul emisiunii Vocile care contează, analistul de politică externă Radu Magdin a explicat această vizită.
De ce a început Xi Jinping vizita europeană cu Franța
Radu Magdin, analist de politică externă: "Francezii au o expresie foarte simpatică: suntem aliați, dar nu suntem aliniați. Franța ar fi, din acestă perspectivă, campioana nealinierii europene, în sensul în care Franța tot timpul are ceva de comentat, în sens bun, are o idee în plus, dorește ca Europa să aibă o voce mai puternică.
Și din această perspectivă, este interesul strategic al Chinei să cultive Franța, pentru că o Franță convingătoare la Bruxelles - poate combinat cu o administrație schimbată la Washington față de administrația actuală - poate duce la o combinație geopolitică mai favorabilă Chinei decât un flanc european prea unit și poate prea ascultător de Washington, pe relația cu China. Sigur că realitatea geopolitică este una diferită de când cu războiul în Ucraina, iar estul Europei este acum și mai sudat cu SUA.
Pe de altă parte, și vestul Europei este conștient de pericolul rusesc. Faptul că, din rațiuni geopolitice, China sprijină Rusia nu neapărat în aventura sa ucraineană, ci în general are un umăr pe care Rusia să se țină ca să nu cadă economic, ține iarăși de interesul chinez.
Franța are personalitate și este interesul Chinei ca această personalitate să se vadă în plan european. Și Franța, chiar dacă își urmărește interesele, inclusiv vizavi de China, să nu fie chiar atât de dură față de China dacă cumva se pune problema de o voce europeană comună. Deci este un interes strategic de a ține Franța aproape."
Ce este procesul de "de-riscare"
Bruxelles-ul este tot mai îngrijorat de ceea ce numește ”concurența neloială” a companiilor chinezești susținute de statul chinez.
Radu Magdin, analist de politică externă: "La nivel de discurs, Europa este precaută față de China, pentru că cunoaște foarte bine și sistemul comunicațional chinezesc, care este foarte diplomatic și precaut de asemenea.
Din punct de vedere al comunicării, Europa a devenit mai vocală raportat la China și începe să comunice lipsă de satisfacție care poate avea forma diferitelor expresii: poate fi vorba de un proces de a 'de-risca', de a avea o expunere economică mai mică la China decât înainte. Pe de altă parte, cum a remarcat cancelarul german Scholz într-o vizită la Beijing, acest proces de de-riscare nu este atât de simplu pe cât pare.
Noi adoptăm un termen din engleză, to derisk, a încerca să atenuezi riscurile, să încerci să atenuezi riscul de expunere mare la economia chineză. Pentru că, pe de o parte, dacă tu ești foarte expus, dacă apar fricțiuni politice, atunci și economia ar putea să aibă de suferit, deci exporturile. Pe de altă parte, nici economia chineză nu mai este ce a fost, în sensul că și chinezii au un moment de încetinire economică și de reinventare economică.
Deci sunt o serie de dileme geopolitice, economice, industriale, în momentul de față, atât la nivel de Europa, cât și de China. Cert e că este în interesul Chinei o Europă care să nu fie antagonizată raportat la China. Interesul chinezesc este să nu existe un front comun puternic anti-China, format din SUA plus Europa, dacă ar fi să rezumăm la maxim.
Dincolo de acest aspect, este ideea de fair treatment (n.r.: tratament corect). Pot spune că este de ani de zile pe radarul camerelor de comerț din Beijing, Shanghai, camerele europene și din comunitatea de business faptul că are loc o modificare de putere economică în momentul de față. În sensul în care, față de o Chină care, acum două-trei decenii, avea nevoie de know-how și în schimb accesul la piață, creșterea profitabilității companiilor europene și americane acolo - ei făceau și un transfer tehnologic - de pe urma transferului tehnologic și subvențiilor statului chinez la adresa nu atât a campionilor privați, cât a campionilor statali, în acest context, ei bine, nu mai există acel fair treatment.
Deci nu e vorba că Siemens sau Bosch nu mai pot să deschidă o fabrică în China sau că nu-i lasă să vândă, ci problema este că ei simt că, deși au prezență economică pe piață, nu mai fac față concurenței cu chinezii. Dacă chinezii primesc subvenții de la statul lor, care e un stat patriot după standardele lor și care investește în campionii săi industriali, statul nostru, german, român, nu aș spune că e mai puțin patriot, dar poate că are mai puțini bani sau poate că are un alt model de business. Multinaționalele europene și americane, în general, nu sunt companii de stat, ci de sector privat. Este o bătălie economică de toată frumusețea."
După ce a fost în Franța și Serbia, Xi Jinping va merge în Ungaria. Atât Serbia, cât și Ungaria sunt două țări considerate apropiate de Moscova și Beijing. Cele două state europene sunt privite drept poarta de acces a Beijingului în Europa.
În plus, China nu a condamnat niciodată invazia rusă în Ucraina.
