Când Mihail Gorbaciov a venit la putere în Uniunea Sovietică în 1985, la vârsta de 54 de ani, țara era deja cufundată în opresiune de peste șase decenii. Gorbaciov a vrut să schimbe starea lucrurilor.
Gorbaciov i-a succedat în funcția de secretar general al Partidului Comunist, lui Cernenko, care a murit la 11 martie 1985, și a început atunci o campanie anti-alcool, promovând noi politici.
În primii săi ani în calitate de secretar general al Uniunii Sovietice, el a instituit politicile glasnost și perestroika. Acestea au deschis ușa criticii și schimbării la adresa partidului comunist și statului sovietic, lucruri de neconceput până la acea dată. Însă, a și încurajat naționaliștii, care au început să facă presiuni pentru independență în republicile baltice Letonia, Lituania, Estonia.
Toate aceste reforme interne ale lui Gorbaciov au dus la slăbirea Uniunii Sovietice
Pe de altă parte, lipsa de transparență după producerea dezastrului nuclear de la Cernobîl, din 1986, a atras numeroase critici la adresa lui și a URSS din partea comunității internaționale. Acesta a recunoscut public la televiziunea de stat accidentul nuclear abia după aproape două săptămâni.
Pe 8 decembrie 1987, Uniunea Sovietică și SUA au ajuns la un acord pentru a elimina rachetele nucleare cu rază medie de acțiune.
În 1989, Gorbaciov a retras trupele sovietice din Afganistan, punând capăt unui război care a ucis zeci de mii de oameni și a înrăutățit relațiile cu Washingtonul.
Mai târziu în același an, în timp ce protestele pro-democrație au cuprins statele comuniste din Polonia, Ungaria, Germania de Est, Cehoslovacia, Bulgaria și România, Gorbaciov nu a intervenit în forță pentru a le opri, deși în Europa de Est erau staționați sute de mii de soldați sovietici.
Căderea Zidului Berlinului
Mihail Gorbaciov a fost lăudat în Occident ca omul care a ajutat la doborârea Zidului Berlinului și la sfârșitul Războiului Rece, fără vărsare de sânge.
În 1990, a trimis trupe sovietice în Azerbaidjan, în urma asasinatelor interetnice dintre armeni și azeri. Tot în acel an, Partidul Comunist a a votat pentru a pune capăt guvernării unui singur partid.
Gorbaciov s-a opus independenței statelor baltice și a impus sancțiuni Lituaniei.
Tot în 1990, Elțîn e ales prin scrutin parlamentar în funcția de președinte al Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse și părăsește Partidul Comunist Sovietic.
Lovitura de stat
Puterea lui Gorbaciov a scăzut dramatic spre finalul mandatului. În august 1991, a supraviețuit unei tentative de lovitură de stat, care a eșuat după trei zile. Patru luni mai târziu, rivalul sau politic Boris Elțîn a pus în practică dezmembrarea Uniunii Sovietice.
Pe 8 decembrie 1991, liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului semnează un acord de instituire a Comunității Statelor Independente.
Pe 25 decembrie 1991, Gorbaciov demisionează din funcția de președinte sovietic, iar SUA recunoaște independența republicilor sovietice rămase.
”Odată cu formarea Comunității Statelor Independente, îmi pun capăt îndatoririlor mele de președinte al URSS”, spunea Gorbaciov la acea vreme.
Mihail Gorbaciov a fost disprețuit de mulți oameni din Rusia și numit ”groparul Uniunii Sovietice Comuniste”.
Premiul Nobel
La un sfert de secol după prăbușirea URSS, Gorbaciov a declarat pentru că nu a luat în calcul folosirea forței la scară largă ca să mențină URSS unită. Asta pentru că se temea de haos și de un posibil război civil, într-o Rusie înarmată nuclear.
Cu toate acestea, analiștii consideră că Mihail Gorbaciov a avut un impact mai mare decât orice altă figură politică, în a doua jumătate a secolului XX. A câștigat Premiul Nobel pentru Pace în 1990 pentru rolul său în încheierea Războiului Rece.
Mihail Gorbaciov a murit pe 30 august 2022, la vârsta de 91 de ani.
