În interiorul zidurilor gri ale instituției, Tibor și Piroska locuiesc împreună de 23 de ani într-o cameră mică.
S-au întâlnit pentru prima dată în această instituție rezidențială pentru persoane cu dizabilități din Tordas, la o oră distanță de capitala Ungariei, unde locuiesc și acum, potrivit Euronews.com.
Aceasta este singura instituție din țară care a fost dispusă să permită accesul Euronews și unul dintre puținele locuri care permite cuplurilor cu dizabilități să împartă o cameră.
În ciuda faptului că sunt împreună de atât de mult timp, Tibor și Piroska nu s-au gândit niciodată să aibă copii. Nu din cauza dizabilității lor intelectuale, ci pentru că simt că nu locuiesc în locul potrivit pentru a crește o familie.
"Dacă nu am fi locuit aici, ne-am fi gândit să avem copii, dar într-o instituție nu este posibil, pentru că un copil are nevoie de siguranță", spune Tibor.
Șefa asistentelor de la Tordas, Melinda Bartók, este de acord cu el. "Nu-mi pot imagina un copil de trei ani mergând la grădiniță și să fie întrebat unde locuiește. Un copil sănătos care crește într-o instituție psihiatrică va începe viața cu un dezavantaj".
În ultimii 20 de ani nu au existat nașteri sau avorturi în instituție
Dintre cei 200 de rezidenți, și cu aproximativ 50 de cupluri care trăiesc împreună, doar cinci femei iau metode contraceptive la Tordas, potrivit lui Bartók. Chiar și așa, ea spune că "în ultimii 20 de ani nu au existat nașteri sau avorturi".
"Este pur și simplu ciudat că în instituțiile în care trăiesc 200 sau 300 de persoane cu dizabilități nu există nicio sarcină", spune Sándor Gurbai, purtător de cuvânt al Fundației Validity.
"Contracepția forțată este regula. Nu este scris în contractele pe care le semnează internii, dar există un acord verbal. În caz contrar, nu ești admis", adaugă el.
La 58 de ani, Piroska nu mai are nevoie de contraceptive, deși obișnuia să le ia în fiecare zi.
"Obișnuiam să iau Ovral, pilule roz și pilule albe", spune ea. Uneori i se făceau și injecții, adaugă ea, și nu era ceva ce putea decide ea. "Nu, erau prescrise de către neurolog".
Instituția este vigilentă și, de fiecare dată când un băiat și o fată se apropie unul de celălalt, își activează protocolul.
"Nu putem să ne prefacem că nu am observat. Așa că îi informăm pe părinți și ei știu exact că un semn din cap este suficient pentru ca noi să știm ce avem de făcut", spune asistenta.
"Așa că apoi parcurgem procedura de a o duce la un examen ginecologic. O fac și apoi li se prescriu contraceptive", adaugă ea.
Lacunele pe care le are legea
"Viața în instituțiile pentru persoanele cu dizabilități este represivă", spune avocatul maghiar și activistul ONG Tasz Kristof Kornyei.
"Nici măcar nu se pune întrebarea dacă persoanele cu dizabilități ar trebui să aibă o familie, deoarece ele însele sunt tratate ca niște copii", adaugă el.
Atunci când contracepția nu este potrivită pentru pacient, instituțiile recurg la sterilizare.
La Tordas, 15 femei au fost supuse ligaturii trompelor, o practică permisă prin lege în Ungaria, una dintre cele trei țări din UE - alături de Portugalia și Republica Cehă - care nu incriminează sterilizarea minorilor.
Legea spune că, în cazurile de sterilizare, judecătorul trebuie să asculte pacienta și tutorii ei, dar atunci când handicapul femeii face dificilă exprimarea orală a acesteia, "decizia tutorelui este cea care servește drept ghid", spune asistenta.
Deși pe hârtie legea maghiară pare a fi foarte restrictivă, experții se plâng că în practică nu este așa.
"Judecătorul trebuie să o asculte pe femeia cu dizabilități, dar nu este specificat cum trebuie făcut acest lucru", spune Sándor Gurbai, purtător de cuvânt al Fundației Validity.
În plus, în unele cazuri, textul nu cere consimțământul pacientului, ci precizează că acesta nu se poate opune. "Dacă persoana cu dizabilități stă fără să spună nimic, consimțământul este considerat ca fiind de la sine înțeles", adaugă el.
Gurbai subliniază că există, de asemenea, o lacună în lege, deoarece în cazurile în care se consideră că sarcina reprezintă un risc pentru viața persoanei, judecătorul nu este obligat să ceară aprobarea, astfel încât sterilizarea forțată poate avea loc.
Mai multe articole din lege sunt ”subiective și prejudiciabilie”
Alte acte din legislație sunt "incredibil de subiective și prejudiciabile", potrivit Forumului european al persoanelor cu dizabilități.
"Sistemul judiciar ia în considerare o serie de factori, inclusiv dacă cineva ar fi considerat incapabil să crească un copil sau presupunerea că un copil născut de o persoană pe care o descriu ca fiind "lipsită de capacitate" ar fi probabil el însuși "grav handicapat"", spune Catherine Naughton, directoarea organizației europene.
"Ei sunt cei care analizează dacă persoana respectivă ar fi capabilă să crească copilul și dacă copilul lor ar fi handicapat și decid în numele lor, ceea ce este evident foarte dăunător", adaugă ea.
