Președintele Klaus Iohannis și-a anunțat oficial intenția de a candida la funcția de secretar general al NATO. Poziția, ocupată în prezent de Jens Stoltenberg, este cea mai înaltă din cadrul Alianței Nord-Atlantice.
În prezent, principalul contracandidat al președintelui României este premierul olandez, Mark Rutte, care are parte de o susținere puternică, din partea SUA, Marea Britanie, Franța și Germania, printre alții.
România este în prezent reprezentată în NATO de Mircea Geoană, fost ministru de Externe al României, care este secretarul general adjunct al Alianței.
Ce presupune funcția de secretar general al NATO
În primul rând, secretarul general prezidează Consiliul Nord-Atlantic - principalul organism politic de luare a deciziilor al Alianței - precum și alte comitete decizionale de rang înalt.
El are autoritatea și de a propune subiecte de discuție și de a interveni pentru soluționarea pe cale pașnică în cazul unor dispute între statele membre. Acesta acționează ca un facilitator al deciziilor, conducând și îndrumând procesul de formare a consensului și de luare a deciziilor în întreaga Alianță.
Totodată, secretarul general al Alianței menține contactul direct cu șefii de stat și de guvern și cu miniștrii de externe și ai apărării din NATO și din țările partenere. Acest lucru presupune vizite regulate în țările NATO și partenere, precum și întâlniri bilaterale cu înalți oficiali naționali atunci când aceștia vizitează sediul NATO.
Secretarul general este și principalul purtător de cuvânt al Alianței și reprezintă Alianța în public în numele țărilor membre, reflectând pozițiile comune ale acestora în probleme politice.
În al treilea și ultimul rând, secretarul general este ofițerul executiv superior al Statului Major Internațional al NATO, fiind responsabil de numirile personalului și de supravegherea activității acestuia.
Cum este ales secretarul general al NATO
Secretarul general este o personalitate politică de rang înalt dintr-o țară membră NATO, numită de statele membre pentru un mandat de patru ani. Selecția se realizează prin consultări diplomatice informale între țările membre, care propun candidați pentru acest post.
Nicio decizie nu este confirmată până când nu se ajunge la un consens asupra unui candidat.
