„Cultural appropriation” este un termen de care ne izbim din ce în ce mai mult. Pe scurt, se referă la modul în care împrumutăm elemente stilistice din diferite culturi, și ni le însușim.
Așa că a venit momentul să analizăm un articol vestimentar folosit des în garderoba noastră: kimonoul – costumul național japonez.
„Kimono-Kyoto to Catwalk” - prima expoziție europeană dedicată kimonoului
Obiect de îmbrăcat – în japoneză, kimono. În 2020 prestigiosul muzeu Victoria&Albert din Londra a expus „Kimono-Kyoto to Catwalk”, prima expoziție europeană dedicată acestei piese vestimentare. Au fost prezentate 84 de kimonouri, ce datau din 1660 – demonstrând astfel importanța culturală din spatele veșmântului japonez.
De-a lungul secolelor, kimonoul a devenit cel mai important factor identificator al Japoniei iar între secolele 17-19 a început să fie exportat în Europa exclusiv de către o compania olandeză. Materialul relaxat și fluiditatea designului au atras imediat publicul european – pentru că era în antiteză cu materialele rigide, cu un croi fix al hainelor din Vest. Așa, kimonourile au devenit un simbol al statutului social. Au fost ușor adaptate și au început să fie readaptate de creatorii de modă francezi: Jeanne Lanvain sau Paul Poiret.
Schimburile culturale au început să fie din ce în ce mai prezente în secolul 19, iar după terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, în secolul 20, Japonia a început să împrumute bucuroasă din elementele vestice. Ambele părți au beneficiat de acest schimb de idei.
Vedetele, acuzate de cultural appropriation
În ultimii ani însă „cultural appropriation” a început să fie o problemă resimțină de grupurile minoritare. Kim Kardashian a fost acuzată de acest lucru în repetate rânduri când a purtat braids, coafură specifică afro-americanilor. Katy Perry a stârnit controverse online când s-a îmbrăcat ca o gheișă. Gigi Hadid a fost dur criticată când a pozat pentru coperata revistei Vogue Arabia purtând un hijab. Așa că nu este de mirare că și kimonoul ar putea stârni anumite probleme.
Manami Okazaki, un scriitor de modă și cultură din Tokyo, a explicat pentru CNN că japonezii nu sunt ofensați de faptul că străinii le poartă costumul național. Japonezii care trăiesc în minoritate în alte țări însă – simt aceste lucru – și sunt de părere că le-a fost furată identitatea. În Japononia însă, locuitorii speră ca oamenii din întrega lume să poarte cu mândrie un kimono.
Fapt demonstrat în 2015, când Muzeul de Artă din Boston a fost acuzat de „cultural appropriation”, atunci când a pornit programul Kimono Wednesday, în care vizitatorii puteau încerca o replică a kimonoului rosu purtat de soția lui Claude Monet în lucrarea artistului „La Japonaise”. Un grup de protestatari a acuzat organizatorii de rasism iar Muzeul a oprit programul. Jiro Usui, consul general al Japoniei sin Boston, a declarat atunci pentru Boston Globe că nu a înțeles scopul protestului.
Întodeuna trebuie să împrumutăm cu grijă elementele altei culturi. Să ne informăm, și mai ales, dacă avem cum, să îi întrebăm pe cei care se identifică în acel grup, dacă putem sau nu purta haina sau coafura respectivă. Să nu uităm că și Dior s-a inspirat dintr-un costum tradițional românesc – și a fost dur criticat de români.
