Bazele militare rusești din Siria includ un port naval în Marea Mediterană pentru acostarea submarinelor și un aerodrom folosit de Moscova pentru proiectarea puterii în Orientul Mijlociu și Africa. Însă, după ce rebelii l-au înlăturat pe președintele Bashar al-Assad, susținut de Kremlin, viitorul acestor baze este incert.
Grupul islamist Hayat Tahrir al-Sham (HTS), care controlează în prezent statul sirian, a criticat susținătorii internaționali ai regimului. Rusia l-a sprijinit pe Assad în cei 13 ani de război civil din Siria, bombardând poziții ale rebelilor începând din 2015.
Rusia face „tot ce este necesar și tot ce este posibil” pentru a-i contacta pe cei aflați la putere în Siria pentru a asigura securitatea bazelor sale militare, a declarat luni purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
Alte națiuni mențin, de asemenea, facilități militare în Siria. Baza americană de la Al-Tanf, la granița siriană cu Iordania, a găzduit forțe speciale. Turcia are baze în Idlib și în alte părți din nord. Însă bazele Rusiei au o importanță strategică mult mai mare decât a oricărui alt stat și, de asemenea, sunt mult mai vulnerabile.
Prezența militară rusească în Siria
Cele mai importante baze rusești se află de-a lungul coastei Mării Mediterane: o bază navală la Tartus și un aerodrom la Hmeimim în guvernoratul Latakia.
Rusia a construit baza de la Tartus în 1977, în perioada Războiului Rece. Aceasta a rămas în mare parte inactivă de la căderea Uniunii Sovietice până la intervenția Rusiei în războiul civil din 2015. După aceea, Rusia a semnat un contract de închiriere pe 49 de ani și a extins baza.
Construcția bazei aeriene Hmeimim pe un aeroport sirian în 2015 a fost un semn al aprofundării relațiilor dintre Moscova și Damasc. De asemenea, aceasta este legată de un contract de închiriere pe 49 de ani, semnat în 2017, așa cum notează publicația The Washington Post.
Rusia susține că a desfășurat zeci de mii de trupe în Siria. Deși se pare că, odată cu începutul războiului din Ucraina tot mai puține trupe rusești au fost staționate în Siria.
Rusia a avut mai multe alte facilități militare în Siria, inclusiv două baze aeriene în centrul țării și două locații pentru sistemele de apărare aeriană S-400.
Trupele ruse părăsiseră deja baza din Manbij, înainte ca aceasta să cadă în mâinile rebelilor. Manbij a fost cândva o bază americană, dar forțele ruse au ocupat-o în 2019 după ce Statele Unite au abandonat-o. În nord, Rusia a folosit și baza Kobani pentru a monitoriza un acord de încetare a focului cu Turcia.
Nu au existat încă dovezi ale unei retrageri la scară largă din Tartus sau Hmeimim. Pierderea Tartusului ar avea un impact semnificativ asupra marinei ruse, care încearcă să mențină o prezență permanentă în estul Mediteranei.
Rusia a folosit baza aeriană Hmeimim nu numai pentru a lovi rebelii sirieni, ci și pentru a sprijini mercenarii din Libia, Republica Centrafricană și Sudan, potrivit jurnalistul și analistul rus Anton Mardasov.
Și alte națiuni au baze
În timpul războiului civil, mai multe grupuri străine, inclusiv aliații lui Assad, Iranul și Hezbollah, s-au alăturat luptelor.
Statele Unite au înființat avanpostul Al-Tanf după ascensiunea Statului Islamic în 2015. Garnizoana a fost folosită pentru a antrena grupuri rebele din Siria.
De asemenea, Statele Unite au trimis trupe în zonele din nord-est controlate de Forțele Democratice Siriene conduse de kurzi. Săptămâna trecută, purtătorul de cuvânt al Pentagonului, generalul-maior Patrick Ryder, a declarat reporterilor că în Siria se află 900 de soldați americani, majoritatea în această regiune de nord-est.
Turcia are de asemenea o prezență militară în nord-vestul Siriei, în zona Idlib. Principalul interes al Turciei în Siria este legat de opoziția față de Forțele Democratice Siriene, care au legături cu grupurile kurde din Turcia.
