Atacul hibrid în timpul alegerilor prezidențiale a surprins justiția din România într-un moment prost. Organele judiciare lucrează după o legislație veche de 30 de ani și nu primesc informații în flux continuu de la serviciile de securitate. O spune fostul procuror general al României, Augustin Lazăr.
„Este de înțeles traseul pe care informația clasificată l-a urmat de la operatorii de informații, de la SRI și alte servicii, la CSAT care e autoritatea supremă în a evalua evenimentul istoric negativ care a avut loc în România cu ocazia alegerilor. După ce CSAT a examinat și constatat că este vorba despre săvârșirea unor infracțiuni, a trimis acel document la Parchet, solicitând și declasificarea documentelor atașate. În data de 5 s-a sesizat din oficiu și a demarat câteva categorii de investigații. Unele sunt de competența DIICOT, altele de competența Parchetului General sau altor parchete din țară. Există suspiciunea săvârșirii unor fapte de corupere a alegătorilor, a unor finanțări ilegale și în sfârșit, suspiciunea infracțiunii de spălare a banilor, respectiv folosirea unor fonduri care au rezultat din comiterea de infracțiuni. Acele fonduri negre ar fi fost folosite în campania electorală și acest fapt trebuie clarificat”, a spus Lazăr.
Întrebat de ce această procedură de declasificare a documentelor a durat atât de mult, August Lazăr a spus că:
„Cu toții ne punem problema capacității de reacție a instituțiilor statului. Dar se pare că până când CSAT a luat o decizie în această problemă, colegii din Ministerul Public nu au avut acces la aceste documente. Dar din dată ce s-au sesizat au avut se pare resursele necesare să declanșeze anchetele pentru clarificarea faptelor”.
Anularea protocolului de colaborare
Întrebat cum funcționa colaborarea dintre instituții în momentul în care Lazăr era Procuror General al României acesta a spus că:
„În momentul în care eu am preluat mandatul de Procuror General al Parchetului Înaltei Curți, exista un protocol de colaborare care era de cooperare, aflat în curs la momentul acela. Acesta era redactat în temeiul legii securității naționale și al Constituției României. El este acum desecretizat și pus pe site. Oricine îl poate consulta. Din multitudinea de reglementări care sunt acolo, care au un caracter tehnic, nu va fi nici o surpriză să vedem că reproduce dispoziții legale. Cine trebuie să meargă cu informația, unde trebuie să meargă cu informația și ce feedback trebuie să se asigure. Însă, aș dori să vă spun că exista un text al acestui protocol care asigura o comunicare bună, suplinea ceea ce ar trebui să fie în legea securității naționale și nu exista, ea nefiind la vremea aceea actualizată, precum nu e nici acum.
Acel text de lege spunea că potrivit dispozițiilor legale, SRI trimitea documentul conținând informații clasificate privind săvârșirea de infracțiuni conducerii Ministerului Public. Conducerea acestuia o examina. Exista o structură specializată care examina aceste documente pentru a vedea cui îi revine competența de a cerceta acele fapte, iar după asta se sesiza procurorul care examina. Dacă nu era clar ceva și aveai nevoie de informații suplimentare, în cele 60 de zile stabilite pentru analize, putea să ceară SRI date suplimentare. În felul acesta se asigura un flux de informații judiciare privind săvârșirea de infracțiuni care permitea în câteva zile să se clarifice dacă e o faptă penală și apoi în câteva zile se putea duce la transformarea în probe. Astăzi nu mai există această dispoziție.
Interesul nu a fost acela că nu ar fi potrivit dispozițiilor legale și constituționale, ci interesul a fost de a tăia fluxul de informații care prea venea în favoarea anchetei. Din păcate, asta am înțeles noi. Ca urmare, Ministerul Public, probabil, nu mai are atât de prompt informația judiciară riguroasă, obținută de la operatorii de informații care sunt plătiți să obțină aceste informații și nu să le țină la ei, ci să le dea la procurori pentru a putea să facă anchetele în mod riguros”.
