Documentarul ”Arsenie. Viața de apoi”, a fost proiectat la Festivalul Internațional de Arte de la Buzău, în prezența regizorului. Alexandru Solomon a participat până acum la 12 proiecții ale filmului și a văzut o mulțime de reacții în public. Regizorul a povestit experiența unei echipe Euronews România.
”Arsenie. Viața de apoi” a fost lansat în luna iunie, la Festivalul Internațional de Film Transilvania, iar din 1 septembrie rulează în cinematografele din țară. Documentarul a stârnit de fiecare dată reacții în public, diferite și surprinzătoare, în opinia regizorului Alexandru Solomon.
Alexandru Solomon, regizor: Sunt săli cu media de vârstă de peste 60 de ani, mai ales doamne. Ai zice că reacția o să fie mai degrabă de rezervă, de indignare poate. Doamnele respective au zis că filmul e foarte îndrăzneț și că ce bine că l-am făcut și că derapajele mistico-naționaliste trebuie contracarate. În altă sală, la Brașov, unde ai zice ca e un oraș cu o cultură multietnică, așa foarte bătrână, am avut reacțiile cele mai naționaliste cu putință și cele mai violente verbal, de contestare a istoriei care e reprezentată în film, că nu e adevărat.
Filmul prezintă un pelerinaj pe drumul lui Arsenie Boca și arată cum se reflectă în societatea românească imaginea preotului. În sălile în care a fost prezent, regizorul a avut ocazia să cunoască și un public tânăr.
Alexandru Solomon: ”Filmul nu este o carte de istorie”
Alexandru Solomon, regizor: Sunt tineri care chiar dacă nu știu, după aceea se duc și cercetează ce au văzut în film. Sunt tineri care au aceasta poftă și curiozitate și deschiderea de a afla mai mult. Filmul nu este o carte de istorie, nu-și propune asta, ci, mai degrabă, e un soi de parcurs selectiv.
Documentarul rulează la cinema într-un context social dominat de corectitudinea politică. Deși nu s-a simțit condiționat în realizarea filmului, Alexandru Solomon consideră că și meseria de regizor vine cu o doză de răspundere.
Alexandru Solomon, regizor: Cred că viziunea regizorală are răspunderea de a nu ofensa sau leza sensibilitățile altora, mai ales pe cei defavorizați sau în poziție minoritară. Deci nu putem trece peste asta, mai ales în România, unde nu ne putem plânge de prea mult political corectness.
