Radu Păltineanu se consideră un explorator modern al ultimelor sălbaticii ale Terrei. A parcurs pe bicicletă aproape 50.000 de kilometri pe 4 continente și vreo 2.500 de kilometri pe jos în Noua Zeelandă și Australia. Considerat „Aventurierul European al anului 2018”, Radu și-a dedicat ultimii 10 ani descoperirii prin mijloace nemotorizate a celor mai frumoase, extreme, nemaivăzute locuri din lume.
Seria de expediţii a continuat în 2020 cu traversarea arhipelagului neozeelandez la pas şi pe bicicletă, iar mai apoi, în 2021 și 2022 cu explorarea pe tricicletă a celor mai sălbatice colţuri ale Australiei. În 2024 a explorat Papua Noua Guinee și Vanuatu și a traversat insula Fraser din Australia, cea mai mare insulă de nisip din lume.
Ultima lui aventură încheiată recent, cea din Australia în România, a fost una realizată prin mijloace mai tradiționale. A plecat din orașul Gold Coast situat pe partea estică a Australiei cu mașina și a ajuns la București cu trenul parcurgând 25.000 de kilometri din care 10.000 de kilometri cu mașina, 11.000 de kilometri cu trenul și 4.000 de km cu avionul.
„A fost un traseu de data asta ceva mai tradițional, realizat cu trenul, cu mașina și cu mijloace de transport mai tradiționale. Eu, de regulă, realizez trasee fie pe jos, fie pe bicicletă, prin mijloace nemotorizate și pasiunea vieții mele este explorarea celor mai izolate și celor mai puțin cunoscute colțuri ale Terrei prin mijloace nemotorizate.
De această dată, atât eu, cât și partenera, Irina, ne-am ambiționat să facem traseul din Gold Coast până în România, overland, cum s-ar spune. Cea mai mare din traseu, din Bangkok și până la Gara de Nord a fost realizată cu trenul. Am schimbat 20 de trenuri prin Laos, China, Kazahstan, Azerbaidjan, Turcia și chiar și Bulgaria”, a povestit Radu Păltineanu, la Euronews România.
Radu Păltineanu, cea mai inedită călătorie cu trenul: Am realizat într-o singură zi în China peste 2.600 de kilometri în 13 ore și jumătate
„Mi-a plăcut foarte mult vibe-ul din trenurile din Thailanda, că au tot timpul geamul deschis. Îmi plac trenurile în care încă poți deschide geamul, încă nu ai foarte multă viteză încât să fie o problemă asta.
De asemenea, impresionează trenurile din China. China are o rețea de 40.000 de kilometri de trenuri de viteză. Chiar m-am uitat, următoarea țară după China cred că avea 3.000 de kilometri și era Spania sau Franța. E absolut impresionant.
Am realizat într-o singură zi în China peste 2.600 de kilometri în 13 ore și jumătate. Ăsta a fost recordul absolut din această călătorie între Thailanda și România.
Pe când celălalt record, cel mai încet tren a fost în Turcia, de la Kars, situat aproape de granița cu Georgia, până la Sivas, o distanță de vreo 500 și un pic de kilometri în 15 ore. Poate asemănător cu Giurgiu-Suceava. Mergea cu 45-50 de kilometri pe oră, uneori chiar și cu 30”, a afirmat globe-trotterul.
Radu Păltineanu, despre pasiunea pentru expediții: Sunt un tip foarte curios
„Sunt un tip foarte curios. Vreau să văd acele aspecte pe care societatea nu mi le poate prezenta, acele aspecte ale umanității, dar și ale lumii naturale care pot fi descoperite doar la firul ierbii, pe traseu, în sălbăticie, în acele societăți mai puțin cunoscute.
E o curiozitate, până la urmă, care a început în copilărie când exploram dealurile din jurul Pietrei Neamțului, unde am crescut. A continuat apoi în Canada și mai departe pe cele din cele șapte continente până în acest moment”, a spus exploratorul, invitat în studioul Euronews România.
A traversat pe bicicletă cea mai periculoasă regiune din lume, unde aveau loc răpiri și omoruri. „Oamenii din Canada și americanii erau absolut îngroziți”
„De multe ori, din păcate funcționăm pe baza unor prejudecăți care nu sunt neapărat verificate personal. Nu sunt bazate pe experiențele proprii. Cred foarte mult în experiența proprie și, desigur, sunt aspecte care m-au uimit, care m-au făcut complet să-mi schimb părerea.
Între 2015 și 2018, am realizat o traversare a Americilor strict pe bicicletă, din Alaska până în Patagonia. De-a lungul traseului meu prin Canada și prin Statele Unite eram întrebat încotro mă îndrept, iar una dintre regiunile pe care urma să o traversez în această mare aventură de trei ani de zile era nordul Mexicului. Oamenii din Canada și americanii erau absolut îngroziți că eu urma să traversez pe bicicletă cea mai periculoasă regiune din lume, unde aveau loc răpiri și omoruri zilnic”, a mărturisit românul pasionat de expediții.
„Nu practic turism. Sunt în contact permanent cu localnicii”
„Dar ajungând acolo și luând contactul cu localnicii care m-au găzduit și care nu mi-au ascuns acele aspecte negative, acele aspecte periculoase, dar mi-au creat acel spațiu uman de a interacționa cu acele situații dificile. M-au făcut să mă simt ca unul de-al lor și mi-au schimbat percepția, nu în sensul că statisticile și acele acte oribile care se petrec acolo nu erau adevărate, dar mi-au dat acea încredere și acea viziune că realitatea e dincolo de cifre. Asta ajută foarte mult să ai contact cu localnicii, să ai contact cu lumea reală până la urmă.
Nu practic turism, cel puțin nu atunci când sunt în aventură. Sunt în contact permanent cu localnicii. Prin ei încerc să descoper și să-mi fac o idee despre locul în care mă aflu, iar atunci când sunt în sălbăticie e complet altceva.
Acolo cred că e mult mai mult o luptă cu sinele, o luptă de a-ți păstra traseul”, a precizat Păltineanu.
„Să practicăm turismul cu alți ochi. Uită-te la pădurile și munții din jur, nu doar la plajă”
„Să think a little bit outside the box, adică în momentul în care vrei să ai o experiență autentică trebuie să ieși din infrastructura turistică. Poate să te uiți să rămâi la niște localnici. Uită-te la pădurile și munții din jur, nu doar la plajă. Dacă mergi într-o destinație exotică, de multe ori...
Eram în Krabi, în Thailanda, și toată lumea e înnebunită de plajă, de mare, de acel vibe, dar lângă e o junglă luxuriantă unde am avut chiar niște întâlniri cu fauna locală extraordinare.
E un altfel de loc care nu este asociat cu acea destinație și poate chiar este mai fantastic.
Cred că e important că practicăm turism, să-l practicăm cu alți ochi, să ieșim din acea infrastructură; hotel, tur, chestiile astea clasice”, a povestit el.
Aventură extremă în deșert. „Aveam 1.000 de kilometri pe care i-am făcut în 18 zile și abia a 15-a zi am ajuns la un robinet cu apă”
„În ultima aventură, din Australia în România, am intrat cât de cât în zona de turism, pentru că înainte de asta, au fost totuși doi ani de zile petrecuți la cort în deșert, cu Irina. Am parcurs 11.000 de kilometri cu niște triciclete prin niște zone unde, la un moment dat, aveam 1.000 de kilometri pe care i-am făcut în 18 zile și abia a 15-a zi am ajuns la un robinet cu apă.
Au fost niște aventuri extreme pentru care cineva interesat să făcă ceva de genul acesta, oricine poate să facă, dar trebuie să aibă...”, a mărturisit Păltieanu.
„Experiențele cele mai autentice și cele mai de impact sunt acelea unde există și acea parte de suferință”
„Pe mine mă ajută foarte mult obiectivul. De ce vrei să faci asta? Vrei să te conectezi cu natura? Vrei să vezi lumea altfel? Până la urmă devine un stil de viață, petrecând atâția ani pe bicicletă, pe șaua bicicletei sau în cort, pe munte.
Asta necesită un pic altă mentalitate. Nu e chestie pe care poți să o faci în 20 de zile de vacanță sau în două săptămâni de vacanță.
Trebuie să-ți acorzi timpul și să știi de ce faci asta.
Pentru mine, experiențele cele mai autentice și cele mai de impact sunt acelea unde există și acea parte de suferință. Trebuie să fie un pic de suferință, să faci niște kilometri la 50 de grade sau la minus 40, în niște condiții vitrege”, a concluzionat el.
