”Nu ești în siguranță. Îți lași în urmă visurile și amintirile pe măsură ce sunt sfâșiate de colții unui monstru”. Corespondentul Euronews, Nebal Hajjo, a descris, printr-o relatare la persoana întâi, dificultățile cu care se confruntă în Fâșia Gaza atunci când relatează de la fața locului despre ororile războiului Israel-Hamas.
”Într-o zi, porțile iadului s-au deschis pe cerul din Gaza, iar siluete de oameni au început să se învârtă spre direcții necunoscute. Busola s-a pierdut și nu mai era posibil să știm în ce direcție vom pleca”.
”Toată lumea ascultă știrile. Probabil realizăm că suntem încă în viață și că suntem capabili să trăim în continuare. Dar apoi ni se spune să părăsim acest loc. Nu este sigur. Părăsiți-vă casa. Nu este sigur. Părăsiți-vă patul și salteaua. Nu este sigur. Îți lași în urmă visurile și amintirile pe măsură ce sunt sfâșiate de colții unui monstru.
Fugim cu toții spre nicăieri, în necunoscut. Încercăm să simțim puțină căldură. Ne întrebăm unii pe alții unde să mergem și nimeni nu știe să răspundă. Milioane de gânduri ne trec prin minte. Încotro? De unde? Cum? Când? Vom muri? Și în ce fel? Aceste gânduri nu se opresc.”
”Ne gândim la familiile noastre, la copiii, la părinții noștri. Sperăm că sunt încă în viață, așteptând un răspuns la aceleași întrebări la care noi nu am răspuns.
Zgomotul unei noi explozii ne cutremură. Îmi amintește că trebuie să lucrez, chiar dacă nu știu de unde să încep. Peste ce trupuri voi călca astăzi? Ce țipete voi auzi? Ce jucărie de copil voi vedea căzută pe stradă? Ar trebui să ridic această jucărie sau să îi caut proprietarul? Nu știu răspunsul la această întrebare care mi-a trecut prin minte de-a lungul anilor și anilor de război.
Îmi aduc aminte de munca mea. Am nevoie de un mic spațiu, de un calculator. Nu există electricitate, așadar ce ar trebui să fac? Nici internetul nu mai funcționează. Va trebui să le caut din nou. Poate că voi avea noroc și voi găsi toate aceste lucruri.”
Corespondentul Euronews, aflat în Fâșia Gaza, în plin război: ”Trebuie să muncesc. Adevărul nu trebuie să moară niciodată”
”Trebuie să muncesc, nu pentru că îmi place să muncesc mult și nu pentru că am nevoie de bani, ci pentru că eu cred că adevărul nu trebuie să moară niciodată și că, în acest moment, poate că va găsi pe cineva care să îl asculte.
În urmă cu ceva timp, citeam «Divina Comedie» a lui Dante, iar acum văd multe din ceea ce a descris Dante - nu în Iad, ci aici, pe Pământ. Și nu pentru cei morți, ci pentru cei vii.
Soarele aproape c-a apus. Trebuie să mă întorc, dar unde? În orice loc în care pot dormi. O, cât de mult îmi doresc să dorm, dar toate imaginile pe care le-am văzut în timpul zilei îmi pătrund imediat în minte. Mi-e teamă să închid ochii. Nu pentru că mi-e frică de întuneric, ci ca să pot vedea dacă vreo rachetă sau vreun obuz se îndreaptă spre noi.”
”Frica a preluat controlul asupra tuturor. Oamenii și-au pierdut speranța de a mai trăi încă o zi”
"Gândurile tot mișună în mintea mea ore în șir, ca un mic demon, până când corpul meu cedează de oboseală. Câteva ore mai târziu voi deschide ochii și îmi voi spune cât de crud a fost acest coșmar. Dar sunetul unei noi explozii îmi amintește că nu a fost un coșmar.
"Frica a preluat controlul asupra tuturor. Oamenii și-au pierdut speranța de a mai trăi încă o zi. Este ca și cum ar aștepta moartea, care pentru ei a devenit ascunsă în cele mai mici detalii ale vieții lor, chiar și în aerul pe care îl respiră. Cei care fug în curțile spitalelor de frica morții cred că ar putea fi protejați între acești pereți. Acum simt că au pierdut chiar și acest lucru”.
