Nora Iuga este una dintre cele mai iubite și apreciate poete contemporane din România.
Are 92 de ani, dar are o putere de muncă și o ambiție incredibile, ambele moștenite de la părinții săi.
Nora Iuga a mărturisit, într-un interviu acordat pentru Euronews România, că părinții săi au fost cei de la care a moștenit cele mai multe calități: sensibilitatea, modestia și talentul artistic.
Cine este Nora Iuga?
Numele ei real este Eleonora Almosnino. Este, însă, cunoscută sub numele de Nora Iuga. Este poetă, prozatoare, și scrie de peste jumătate de secol.
Are un optimism și o poftă de viață de invidiat. Îi place să vorbească despre amintirile din anii copilăriei. A călătorit mult, a scris și tradus enorm, a fost multi-premiată și este una dintre cele mai iubite autoare contemporane din România.
Nora Iuga, scriitoare: Eu mă compar de obicei cu Regina Angliei, pentru că nu cunosc alți oameni la fel de bătrâni ca mine și atunci, văzând-o la televizor, tot timpul îmi spun, da, ea e mult mai drăguță ca tine la față, dar la corp e mai povârnită așa și merge greu, așa că ai și tu atuul tău. Și râd singură în casă. Eu, ca Nina Cassian am avut impresia că nu am fost o femeie frumoasă, dar când mă uit la pozele mele, îmi dau seama că nu-i adevărat.
Are sute de fotografii din copilărie
Dacă o întrebi despre tinerețea sa, Nora Iuga ar putea să îți povestească zile în șir. Are atât de multe amintiri și pe toate ți le descrie în cele mai mici amănunte, ca și cum s-ar fi întâmplat ieri. Păstrează sute de fotografii din anii copilăriei. Toate sunt marcate cu data și locul unde au fost surprinse. Sunt, cum spune chiar Nora, comoara ei cea mai de preț.
Nora Iuga, scriitoare: Părinții mei au fost niște oameni de caracter, fără discuție. N-au făcut compromisuri niciodată, n-au făcut nimic pentru care să poată fi priviți îndoielnic. Au avut un caracter splendid și au fot niște oameni extraordinar de buni. Eu chiar am moștenit de la ei numai calități. Dar din punct de vedere temperamental lucrurile nu au fost chiar așa, dar nu au fost în detrimental meu. Dimpotrivă, pentru un artist oferea un model foarte interesant. Taică-meu era un om foarte temperamental, drept care era și foarte impulsiv. De multe ori se iscau certuri între ei doi fiindcă tata era îngrozitor de gelos pe mama, care era foarte cuceritoare. Tot timpul în jurul ei erau bărbați care îi aduceau trandafiri roșii. Și pe taică-meu îl enerva chestia asta. Și existau certuri violente uneori, dar culmea e că nu m-au deranjat. Nici măcar nu m-am speriat. Și cred că au contribuit cumva la accentuarea temperamentului meu. Uneori e bine să nu trăiești doar în puf tot timpul. Adică ciocnirea asta la un moment dat între violență și tandrețe, că asta am trait eu în familia mea, cele două extreme ale iubirii de fapt, violență și tandrețe și mie mi se pare că mi-au priit grozav.
A avut interdicție de a publica în comunism
În anii comunismului, Nora Iuga devenise unul dintre poeții care aveau interdicție să mai publice. Poeziile sale erau considerate decadente de către regimul comunist. Astăzi, la vârsta senectuții, scrie parcă pentru toți anii când acest lucru i-a fost interzis.
Nora Iuga, scriitoare: Nebunia cea mai mare este când mă trezesc dimineața din somn, crede-mă că nu-ți exagerez, și ca să mă trezesc mai bine, nu mai stau culcată, mă ridic imediat, stau așa în șezut, pe marginea patului, și stau un pic așa, ca să-mi adun mințile, draga mea, și-n momentul acela, în gândul meu încep să-mi vină diverse propoziții, fraze, dar se-nvălmășesc cu versuri ale altor poeți români, care-mi vin în minte din memorie, și dpă aceea urmează un vers de-al meu și uite așa se face un talmeș balmeș poetic în capul meu. Eu mă trezesesc, pe cuvântul meu, creând poezie. Și atunci, dacă mi se pare că e nemaipomenit, așa cum sunt nespălată, în pijama, în picioarele goale, alerg aici în fotoliu, deschid caietul care e permanent acolo în fața mea și încep să scriu ce îmi trece prin minte.
