Potrivit unor noi cercetări, particule minuscule de poluare cu plastic ar putea ajunge adânc în plămânii noștri cu fiecare respirație pe care o facem.
Cunoscute sub numele de microplastice sau nanoplastice, un studiu realizat de Universitatea de Tehnologie din Sydney a folosit modele computerizate complexe pentru a afla ce se întâmplă atunci când respirăm aceste particule și unde ajung în corpul nostru.
„Poluarea atmosferică cu particule de plastic este acum omniprezentă, iar inhalarea este a doua cea mai probabilă cale de expunere a oamenilor”, spune autorul principal, Dr. Suvash Saha.
Ingerarea orală, sau, cu alte cuvinte, mâncarea și băutura acestora, este cea mai frecventă cale de expunere.
Cercetările anterioare au arătat că atât microplasticele, cât și nanoplasticele sunt răspândite atât în exterior, cât și în interior, ceea ce înseamnă că este o problemă fără discriminare.
Cum ajung plasticele în plămâni?
Studiul a constatat că modelele de respirație joacă un rol în locul în care ajung aceste particule de plastic. Respirația rapidă, în care aerul trece rapid prin nas și gât, poate face ca particulele mai mari să fie prinse în tractul respirator superior.
O respirație mai lentă oferă particulelor mai mici - în special nanoplasticele - mai mult timp pentru a călători mai adânc în sistemul respirator. Acestea pot ajunge potențial la structurile sensibile și delicate care se găsesc în adâncul plămânilor.
Forma poate conta, de asemenea, atunci când vine vorba de locul în care ajung aceste particule. Cercetările sugerează că fragmentele de formă neregulată ar putea să se strecoare mai bine printre mecanismele naturale de filtrare ale organismului.
Există anumite zone din plămâni în care este, de asemenea, mai probabil ca materialele plastice să se acumuleze, ceea ce ar putea duce la probleme de sănătate.
Ce probleme de sănătate sunt legate de plasticele din plămâni?
Sursele primare ale acestor materiale plastice sunt fabricate în mod intenționat pentru o gamă largă de produse cosmetice și de îngrijire personală. Sursele secundare sunt fragmente create prin descompunerea unor produse din plastic mai mari, cum ar fi sticlele de apă sau hainele.
Cercetările sugerează acum cu tărie că aceste particule de plastic amplifică susceptibilitatea umană la o serie de afecțiuni pulmonare, inclusiv boala pulmonară obstructivă cronică, fibroza, dispneea (dificultăți de respirație), astmul și leziuni anormale în plămâni cunoscute sub numele de noduli de sticlă mată.
Dr. Saha subliniază faptul că există tot mai multe dovezi privind impactul microplasticelor și nanoplasticelor asupra sănătății respiratorii. Acest studiu poate contribui la furnizarea de informații esențiale pentru combaterea riscurilor potențiale și asigurarea unor intervenții eficiente în domeniul sănătății.
