Granița dintre Lituania și Belarus este plină de cadavre de migranți, care au murit încercând să intre în UE, au afirmat grupurile pentru drepturile omului, potrivit Euronews.
Sienos Grupe, o organizație umanitară lituaniană, a adunat o listă de aproximativ 30 de persoane ale căror familii au pierdut legătura cu rudele la frontiera estică a Europei.
Grupul depune eforturi susținute pentru a-i ajuta pe cei dragi să își găsească rudele dispărute, adună informații și cercetează taberele de refugiați, spitalele și morgile.
O mare parte din ceea ce se întâmplă trece neobservată, spun ei, deoarece migranții și familiile lor sunt adesea prea speriați să se prezinte, de teamă că vor avea probleme cu legea.
Autoritățile lituaniene împiedică oamenii să monitorizeze zona
Eforturile lor sunt îngreunate de tăcerea totală a autorităților lituaniene în zona de frontieră, care împiedică grupurile umanitare și jurnaliștii să monitorizeze zona.
„Problema este că pur și simplu nu știm. Există o întreagă linie invizibilă întunecată pe care nu ai voie să o depășești. Nimeni nu știe ce se întâmplă înăuntru”, a declarat pentru Euronews Vakarė, un voluntar de la Sienos Grupe care a cerut să nu i se folosească numele complet.
Persoanele care au trecut granița au acuzat angajații de frontiera poloneze că târăsc cadavrele în partea belarusă, care pur și simplu îngroapă rămășițele - o afirmație respinsă cu tărie de Polonia.
Migranții sunt oameni fără sens, fără chip pentru majoritatea, nici măcar nu sunt (n. red. considerați) oameni. Nimeni nu este foarte dornic să se asigure că trupurile lor nu sunt lăsate să putrezească în pădure.
Cunoscută ca fiind criza migrației uitate în Europa, Lituania, Polonia și Belarus au împins migranții înainte și înapoi peste granițele celorlalți din 2020.
Criza artificială a migranților din 2021
Trecerile de migranți pe la granița dintre Lituania și Belarus au crescut vertiginos în 2021. Peste 1.500 de treceri ilegale au fost înregistrate în 2021, față de doar 81 pentru întregul an 2020.
Această creștere semnificativă a numărului de detecții poate fi pusă pe seama unei crize a migranților create în mod artificial de regimul Lukașenko, potrivit Frontex. A existat o presiune migratorie intensă, cu încercări continue de trecere a frontierei în toate cele trei state membre ale UE învecinate cu Belarus, ceea ce le-a determinat să declare starea de urgență.
Belarusul acuzat că folosește migrația ca o armă
Lituania și Bruxelles acuză Belarus că a migrația ca o armă - inundând granița UE cu migranți ca o formă de război hibrid - în timp ce polițiștii de frontieră lituanieni au fost acuzați în mod repetat că i-au împins violent pe migranți înapoi în Belarus.
În 2021, Ylva Johansson, comisarul european pentru afaceri interne, l-a acuzat pe Lukașenko de „instrumentalizarea” migranților împotriva UE. Ea a declarat că situația este „foarte îngrijorătoare” și „foarte gravă”.
„Din punctul meu de vedere, regimul Lukașenko se folosește de migranți într-un mod (n. red. instrumentalist) pentru a exercita presiuni politice și, de fapt, le facilitează trecerea frontierei lituaniene. Este absolut inacceptabil să folosești ființe umane în acest mod instrumentalist de a pune presiune politică. Așa că acest lucru trebuie evitat prin toate mijloacele", a declarat luni Johansson pentru Euronews.
Oamenii suferă
Zona de frontieră este o pădure umedă și întunecată, plină de mlaștini, care este lovită în mod regulat de condiții meteorologice dure și de temperaturi sub zero grade iarna.
Între timp, migranții - majoritatea veniți din Orientul Mijlociu, Africa sau Asia - adesea nu știu cât de brutale pot fi condițiile de iarnă în regiune, ajungând fără haine sau provizii adecvate.
Belarusul a fost acuzat chiar că i-a împins pe unii migranți peste granița cu Lituania desculți.
„Ei nu înțeleg ce ierni aspre avem aici. Totul este rece, alunecos și periculos. Dacă te rănești, chiar dacă este vorba doar de o rană mică, poate însemna că ești complet incapabil să faci față”, a explicat Vakarė.
Cel puțin trei migranți și-au pierdut picioarele din cauza degerăturilor în ultimele luni, iar mulți alții au suferit răni debilitante la mâini și picioare care îi vor însoți pentru totdeauna.
Cazul primului migrant mort în Lituania
În ianuarie, Sienos Groupe a identificat cadavrul unui migrant, care a fost găsit mort într-un râu. A fost ceea ce ONG-ul a declarat că „se temea că se va adeveri”: primul caz confirmat de deces al unui migrant pe teritoriul lituanian.
Într-o declarație, un purtător de cuvânt al ministerului lituanian de Interne a declarat pentru Euronews că autoritățile nu au „date privind migranții morți” la granița cu Belarus.
Aceștia au precizat că trupul găsit în râul Neris este al unui cetățean din Sri Lanka, dar nu au confirmat dacă este vorba despre un „migrant în situație neregulamentară”.
O anchetă este în curs de desfășurare.
Incertitudinea doare cel mai tare
Pentru cei care i-au pierdut pe cei dragi, incertitudinea este agonizantă.
„Ca familie, dispariția fratelui meu ne-a făcut să ne simțim distruși și complet spulberați. Nu știm ce să facem pentru a-l găsi", a declarat o rudă a unei persoane dispărute, care a dorit să rămână anonimă din motive de confidențialitate.
O femeie a fost sunată de pe telefonul soțului ei de către poliția de frontieră lituaniană în iunie, care a spus că i-au găsit valiza și obiectele de valoare împrăștiate în pădure.
În timpul trecerii frontierei, bărbatul le-ar fi spus însoțitorilor săi să îl lase în urmă și că vrea să sune la poliția de frontieră, deoarece o durere la picior îi făcea mersul insuportabil.
Locul unde se află acesta rămâne necunoscut.
"În fiecare zi primesc câte un mesaj despre o nouă persoană dispărută. Nu avem răspunsuri pentru acești oameni. Nu avem cadavre. Nu avem poveștile lor", a spus Vakarė.
Legislația controversată aprobată de Lituania
În ianuarie, guvernul lituanian a aprobat o legislație controversată pentru a oficializa împingerile ca politică oficială.
Acesta susține că situația excepțională de la granița cu Belarus justifică legea, deși criticii au subliniat că aceasta încalcă dreptul internațional prin negarea dreptului la azil.
„Fiecare deces este o vină a politicii lor. Statul se preface că trupurile nu sunt acolo, că este uman și că face tot ceea ce poate, dar este totuși o pată de murdărie pe reputația lor. Cadavrele sunt o dovadă foarte, foarte vizibilă a eșecului întregii strategii", a declarat Vakarė.
