După o investigație întinsă pe durata a mai multe luni, Euronews România aduce în atenția publicului dezastrul umanitar din pădurile de lângă frontiera bulgaro-turcă. Zeci de migranți au murit sau sunt dați dispăruți în această zonă.
Imagine: Adrian Ghiță
Pariul cu moartea
Zile în șir, până la 100 de kilometri pe jos, pe drumuri lăturalnice, fără pauze, hrană ori apă, vânați de animalele sălbatice și cu poliția de frontieră pe urme. Așa sună testul Infernului, pe care-l dau, prin pădurile Bulgariei, zeci ori poate sute de migranți, grupuri-grupuri.
Majoritatea provin din Siria și Afganistan și călătoresc la distanță de punctele de frontieră bine păzite. Speră că pot fugi de război ori de opresiunile de acasă și că vor găsi refugiu într-un loc în care e pace. Germania, Austria...Vestul Uniunii Europene, în orice caz.
Mulți nu ajung să și palpeze o astfel de realitate.
Investigația Euronews România, "Moartea nu are frontiere", dezvăluie că pădurile din Bulgaria, segment important din traseul pe care călăuzele care-i conduc pe migranți din Turcia și până în Serbia, sunt pline de rămășițele celor care n-au rezistat călătoriei. Trupurile ascunse la repezeală sub crengi sau în gropi superficiale stau mărturie întregului calvar. Iar autoritățile, atât pe plan local, cât și la nivelul structurilor europene, nu cunosc amploarea fenomenului.
Euronews România a documentat cazurile a peste 50 de migranți, într-un reportaj semnat de Maria Moiș.
Yasmin, 23 de ani. Visul austriac redus la "am văzut ceva galben în câmp"
Yasmin. 23 de ani și un singur vis: să lase în urmă Siria și să ajungă la sora ei, în Austria. A înaintat doar până într-o pădure de la granița Bulgariei cu Turcia. Aici, a fost abandonată de grupul cu care încerca să iasă la lumină și și-a găsit sfârșitul.
De o soartă similară pare că a avut parte și fratele ei, rătăcit pe undeva, prin urmă. Mama și tatăl i-au trimis lui Maher, un sirian stabilit în Bulgaria, ultimele coordonate GPS înregistrate de telefonul fetei. Iar lui Maher nu i-a luat mult să o identifice.
”După două sau trei ore de căutări, am văzut-o în sfârșit. Sora noastră, sora voastră, pe Dumnezeu, Yasmin”. Maher se înregistrează și le trimite clipul bieților oameni.
Am văzut ceva galben pe câmp și când m-am apropiat, i-am văzut corpul. Bine că nu au mâncat-o animalele sălbatice
Ne povestește cum au început căutările pentru frații sirieni. Tiparul se respectă: rudele țin legătura cu fugarii până la poarta Infernului: trecerea în Bulgaria dinspre Turcia. Aici, timpul și alte coordonate se alterează abrupt.
”Când mi-au spus că le-a dispărut fata, le-am promis că voi încerca să o găsesc, știam că trebuie să o găsesc, cu orice preț. Am reperat-o, pentru că fata purta o geacă galbenă. Am văzut ceva galben pe câmp și când m-am apropiat, i-am văzut corpul. Bine că nu au mâncat-o animalele sălbatice, fiind dispărută de o săptămână. I-am întrebat pe părinți și pe frați (n.r. în apel video): este sora voastră? Au început să plângă”.
Maher. Vorbitor în numele morților
La ora scrierii acestui articol, Maher nu reușise să-i ia urma fratelui lui Yasmin. ”Am mers înapoi între trei și zece kilometri să îl cautăm pe fratele ei, i-am găsit bagajul la locul lui, cu sticlele de apă, dar pe el nu l-am putut găsi”, ne spune, vizibil marcat.
Sirianul locuiește în Burgas de mai bine de 30 de ani. Lucrează ca translator pentru Ministerul de Interne al țării vecine. Pentru că înțelege și vorbește mai multe dialecte ale limbii arabe, de aproape doi ani este contactat de familiile dispăruților în pădurile de lângă granița cu Turcia: “ajută-ne să îi găsim, vii sau morți!”.
Maher își face sârguincios temele și le pleacă pe urme. El este cel care păstrează mărturia trecerii prin lumea noastră a celor care nu mai sunt.
Mulți merg prin pădure, prin sălbăticie, fără mâncare și dacă se îmbolnăvesc nu mai pot continua. Ei merg mai mult de o săptămână
Maher: ”Mulți, mulți oameni au murit în această pădure”.
Jurnalist: ”Câți oameni ai găsit morți, aici în pădure?”
Maher: ”Mai mult de 12. Mulți merg prin pădure, prin sălbăticie, fără mâncare și dacă se îmbolnăvesc nu mai pot continua. Ei merg mai mult de o săptămână”.
Fadi, 17 ani. Morga din Yambol
Yasmin a fost înmormântată într-un cimitir din orașul Yambol, undeva pe traseu. Alți migranți, în schimb, trebuie mai întâi recuperați de sub mormane de pământ și crengi, din pădure.
Părinții lui Fadi și-au vândut casa pentru a-i da bani de călătorie. Copilul lor a sfârșit, însă, în Bulgaria, iar cei care l-au însoțit i-au săpat mormântul. Au filmat momentul și au transmis imaginile acasă, însoțite de coordonatele locului unde l-au îngropat.
”Fadi Abbas a trecut la mila lui Dumnezeu”, spun camarazii care l-au însoțit pe puștiul de 17 ani până la jumătatea traseului care urma să-l ducă în Germania. Filmarea este datată 30 martie 2024.
Părinții au anunțat cel întâmplate pe un grup informal, în aplicația Signal. Aici, oameni inimoși din Bulgaria preiau datele și încearcă să ajute familii disperate, precum a lor. De altfel, ONG-urile au i-au înștiințat pe oficiali și, după câteva zile de căutări, Fadi a fost găsit.
Un unchi, refugiat la Sofia, a venit să-l identifice, la morgă. Are propria teorie despre decesul tânărului.
Jurnalist: ”Cât a mers până a murit?”
Kais Hasa, unchiul: ”O zi. Cred că a obosit rău și s-a stresat din cauza fricii. Părinții cred că cineva l-a păcălit pe fiul lor, că drumul este foarte ușor”.
În secția de Medicină Legală, la Spitalul Sfântul Pantelimon din Burgas, Diana Dimova, de la Organizația Mission Wings, încearcă să ajute familia Abbas. Discută cu unul dintre legiști, care pare mai degrabă preocupat de formalitățile care-i eliberează un loc, decât de soarta cruntă a tânărului.
Diana Dimova, președinta Organizației ”Mission Wings” din Bulgaria: ”Îl căutăm pe Fadi Abbas”.
Doctor, medicină legală (Spitalul Pantelimon, Yambol, Bulgaria: ”Da, chiar acum. Sunt interesat mai tare de ordonanța pentru înmormântare”.
Diana Dimova: ”El (n.r. unchiul lui Fadi) vrea să vadă corpul ca să să știe dacă îl înmormântează în Siria sau aici. Pentru că ne-am gândit că poate din cauza lunii în care a stat aici…”
Acest caz ne-a zguduit. Nu e este doar o tragedie imensă pentru familie, ci și pentru întreaga societate bulgară, pentru ONG-urile de aici.
Fadi a fost înmormântat într-un cimitir din orașul Yambol. Familia lui nu și-a permis să plătească 7.000 de euro, cât ar fi costat repatrierea în Siria.
”Acest caz ne-a zguduit. Nu e este doar o tragedie imensă pentru familie, ci și pentru întreaga societate bulgară, pentru ONG-urile de aici. Într-un fel sau altul, am permis ca această tragedie să aibă loc pe teritoriul nostru”, spune Diana Dimova, președintele Organizației "Mission Wings":
Bulgăroaica Diana Dimova conduce ONG-ul care a ajutat la identificarea lui Fadi. Nu este primul caz de acest fel în care se implică, în ciuda riscurilor. Autoritățile îi amenință cu dosar penal pe cei care intervin în teren pentru a-i căuta pe migranții dispăruți:
”De fapt, nimeni nu poate să îi caute, deoarece, în conformitate cu legislația bulgară, aceasta ar însemna complicitate la traficul de persoane. Singurul lucru pe care îl putem face, deocamdată, este să anunțăm cazurile la numărul de urgență 112. Urmând ca apoi să fie trimis un echipaj în teren. Uneori trimit, alteori nu”, acuză Hamid Khoshsiar, el însuși refugiat iranian și coordonator în cadrul Organizației ”Mission Wings”.
Cimitirul din Burgas. Slujbe și rugăciuni prin apel video, din Siria
Ca într-o distopie, tineri precum Fadi încetează să existe din momentul în care în care intră ilegal pe teritoriul Uniunii Europene și își recapătă identitatea abia atunci când ajung la capătul drumului: cei norocoși - în Occident, mulți dintre ei - găsiți fără suflare de oameni ca Maher sau Diana.
Multe dintre aceste morminte, acoperite cu iarbă, sunt ale migranților sirieni care au murit.
Maher, în cimitirul din Burgas: ”Am contactele a 40 de persoane, despre care nimeni nu știe nimic. Multe dintre aceste morminte, acoperite cu iarbă, sunt ale migranților sirieni care au murit”.
Puțini dintre migranții morți în Bulgaria ajung să fie înmormântați cu demnitate, conform ritualului care presupune îmbăierea și învelirea în pânză a trupului. De cele mai multe ori, sunt îngropați într-un colt de cimitir. Cum este și situația lui Saif Aldeen, găsit fără suflare la marginea unei păduri acum o jumătate de an. Băiatul este plâns, de la distanță, de familia din nordul Siriei.
Mama m-a rugat să îi ”vizitez” băiatul. Urmează să citească din Coran în memoria fiului lor”.
”Eu am pus florile, de asemenea și pe acesta”, ne spune Maher.
Jurnalist: ”Cine este înmormântat aici?”
Maher: ”Fiul ei (arătând spre telefonul mobil) Toată familia este acum în apel video video, frații și surorile lui. Mama m-a rugat să îi ”vizitez” băiatul. Urmează să citească din Coran în memoria fiului lor”.
Jurnalist: ”Când l-ați văzut pentru ultima oară?”
Mama lui Saif Aldeen: ”El a părăsit Siria acum doi ani, când a plecat în Turcia.
Jurnalist: ”Ce i s-a întâmplat?”
Mama lui Saif Aldeen: ”După ce a trecut granița, din Turcia în Bulgari, s-a prăpădit în pădure”.
În Burgas morga este plină. La fel și în Yambol. La Sofia, sunt multe cadavre neidentificate.
Diana Dimova, președintele Organizației "Mission Wings", spune că situația este foarte gravă: ”În Burgas morga este plină. La fel și în Yambol. La Sofia, sunt multe cadavre neidentificate. Sunt foarte multe. Nu vă puteți imagina. Migranții își asumă un risc foarte mare, un risc nu numai pentru sănătatea lor, ci și pentru viața lor. Avem sute de cazuri în fiecare zi, nu se mai termină. Chiar în urmă cu 15 minute, am primit ultimul apel”.
Testul Infernului: ocolirea frontierei prin pădure
Călăuzele îi ghidează pe migranți prin pădurile de graniță dintre Turcia și Bulgaria, dar departe de punctele oficiale de trecere a frontierei. Ca să împiedice fluxul ilegal, autoritățile au ridicat garduri pe toată lungimea forntierelor dintre cele două state. Și totuși, un număr record, peste 300.000 de migranți, în ultimii doi ani, au forțat traversarea.
Autoritățile din Bulgaria spun că i-au interceptat pe toți.
Inspectorul Mihail Anastasov este șeful unui sector de frontieră de pe granița Bulgariei cu Turcia. ”Când îi observăm pe camerele de supraveghere, trimitem patrule în locurile unde au fost văzuți, astfel că migranții se întorc din drum. De asemenea, noi alertăm și autoritățile turce, le spunem unde i-am interceptat, pentru a trimite echipe în teren”.
Se ferește să ne dea, însă, detalii despre metodele folosite de migranți.
Jurnalist: ”Ce metode folosesc (n.r. pentru a trece gardul)?”
Inspectorul Anastasov: ”E ceva ce nu putem discuta”.
Uneori sunt bătuți. Sunt dezbrăcați și percheziționați. Sunt lipsiți de bunurile lor, de încălțăminte și de îmbrăcăminte
Procedurile de interceptare despre vorbește inspectorul de frontieră sunt criticate de activiștii pentru drepturile omului, care acuză autoritățile bulgare că intervin fără milă, apelând la forță.
Iliana Savova, Directorul Programului Juridic pentru Refugiați, Comitetul Helsinki Bulgaria: ”Uneori sunt bătuți. Sunt dezbrăcați și percheziționați. Sunt lipsiți de bunurile lor, de încălțăminte și de îmbrăcăminte”.
Jurnalist: ”Agresați de polițiști?”
Iliana Savova: ”Da. Da. Și fac acest lucru pentru a-i descuraja să se întoarcă pe partea turcă și să revină pe același traseu. De aceea li se iau hainele și încălțămintea”.
Și totuși, unii ajung în inima Europei după ce trec cu succes prin acest locuri foarte protejate:
”Două zile am traversat pădurile prin Bulgaria. În Sofia, nu am stat mult, numai două zile. După Serbia, am mers prin Sombor și am intrat apoi în Ungaria”.
Am avut un gard de trei metri și jumătate înălțime. Am urcat, am coborât, pe urmă am urcat alt zid, cu scara.
Cum ai trecut granița?
”Am avut un gard de trei metri și jumătate înălțime. Am urcat, am coborât, pe urmă am urcat alt zid, cu scara”, rememorează Ahmed, un migrant care a reușit să ajungă până la Berlin. De curând, el a fost trimis înapoi în Bulgaria, în baza procedurii Dublin, care permite autorităților unei țări membre să expulzeze un migrant descoperit ilegal în țara în care acesta a cerut azil politic”.
”Dacă vrei să ajungi în Europa, trebuie să treci prin Bulgaria, dacă vii din Turcia, Siria. Mai mult 50.000 de oameni care dacă ar fi în Bulgaria, ar fi o problemă mare. Majoritatea continua spre Sofia, Serbia, Austria, Germania, sau Țările de jos. Iar alții, dacă sunt prinși, și ajung în centrul de refugiați din Harmanli, iar după o lună, două, primesc acte și, de asemenea, continua” - Maher, translator.
”Toți care am intrat doream să ajungem în Germania. Doar două persoane din grup mai suntem aici, restul au continuat”, ne spune Mohamed, un migrant blocat pe traseu.
În parc, despre doi migranți. De trei luni, de când au ajuns din Siria.
Joe – solicitant de azil: ”Numai patru mai suntem aici, restul de zece persoane au ajuns în Germania”.
Jurnalist: ”Vrei să mergi mai departe?”
Joe – solicitant de azil: ”Mi-ar plăcea să”.
Pentru traversarea Bulgariei, traficanții cer câte 3000 de euro de la fiecare migrant. Un drum până în Germania costă triplu: 9000 de euro.
Comisia Europeană nu știe despre morțile din pădurile din Bulgaria
Tragediile din teren nici măcar nu există în discursurile oficiale. Comisarul european pentru Afaceri Interne a fost la Sofia chiar în timpul în care Euronews Romania făcea această investigație. Ylva Johansson, o suținătoare a cauzei Schengen, a lăudat eforturile autorităților privind securitatea la graniță.
”Am observat o creștere și o îmbunătățire considerabilă la frontierele externe și mă aștept ca acest lucru să continue. Avem deja astăzi o bună protecție a frontierelor externe”, a spus comisara pentru afaceri interne într-o conferință comună cu ministrul bulgar de Interne.
Comisia nu deține informații cu privire la aceste incidente specifice pe care le menționați și, prin urmare, nu poate comenta cazurile individuale
În aprilie, Uniunea Europeană a trimis la granița bulgaro-turcă peste o sută de ofițeri Frontex. Oficial, Bruxelles-ul este în contact cu autoritățile bulgare și, teoretic, implicat în gestionarea situației granițelor și a fluxului de acolo.
Într-un răspuns pentru Euronews România, unul dintre purtătorii de cuvânt ai Comisiei Europene precizează: „Comisia nu deține informații cu privire la aceste incidente specifice pe care le menționați și, prin urmare, nu poate comenta cazurile individuale. Cu toate acestea, poziția Comisiei rămâne clară: migrația trebuie să fie gestionată într-un mod demn și uman”.
Înapoi în teren. Ofițerii bulgari sunt zgârciți în a oferi informații punctuale:
Jurnalist: ”Când a fost ultima oară când ați găsit migranți aici?”
Inspector Mihail Anastasov – șef de sector, Poliția de Frontieră din Bulgaria: ”Este, de asemenea, ceva ce nu putem discuta”.
În schimb, Poliția de Frontieră a fost foarte deschisă când a venit vorba de situația din punctul de trecere Kapitan Andreevo, ocolit de migranți tocmai pentru că este foarte bine păzit.
Yani Peychev – comandantul punctului de frontieră Kapitan Andreevo, Bulgaria: ”Punctul de trecere al frontierei Kaptan Andreevo este cel mai aglomerat și cel mai mare din Europa și al doilea ca mărime din lume. Provocările sunt în principal legate de lupta împotriva migrației ilegale, contrabanda cu mașini și, nu în ultimul rând, călătoriile cu documente falsificate. Încercările de treceri ilegale s-au redus drastic în punctul de frontieră, cazurile au fost reduse la minimum la sfârșitul anului trecut și până în acest moment”.
Președinta "Mission Wings", Diana Dimova sugerează că autoritățile bulgare au propriul interes în promovarea securitatății la frontiera externă UE: „Ei nu vă vor dezvălui totul despre situația de la graniță. Vă vor arăta cum sunt apărate frontierele, deoarece acest lucru este foarte important pentru Bulgaria. Schengen este foarte important pentru Bulgaria, ca și pentru România. Dar, nu ar trebui să ignorăm apelurile de urgență ale persoanelor aflate în dificultate. Numărul lor a crescut în ultimul an și jumătate. În fiecare zi ne confruntăm cu aproximativ două, trei cazuri noi”.
Închiderea granițelor nu funcționează niciodată. Grupurile de crimă organizată vor găsi o cale.
Iliana Savova, Directorul Programului Juridic pentru Refugiați, Comitetului Helsinki Bulgaria: ”Unii politicieni din țările membre bat monedă pe migrația ilegală ca o mare problemă. Închiderea granițelor nu funcționează niciodată. Grupurile de crimă organizată vor găsi o cale. Nu se numește crimă organizată fără motiv, nu-i așa? Mi-aș dori ca Guvernul nostru să fie atât de organizat ca activitatea criminală a acestor grupări”.
Mii de euro și droguri luate conștient, de dragul libertății
În mod paradoxal, tocmai securitatea sporită de la granița cu Turcia îngroașă veniturile grupărilor de traficanți de persoane. Aproape toți migranții care vor să fugă în Europa plătesc călăuze care au testat deja trasee ascunse, pe care le “vând” drept sigure.
Joe, solicitant de azil: ”Da, îmi era frică, cu noi nu s-a întâmplat nimic (n.r. un ghid a călătorit cu noi)”.
”Merg mai mult de 100 de kilometri, 50 de kilometri… Dar, depinde cât plătesc, dacă plătesc mai mult, vor fi recuperați mai repede”.
Taxa pentru o șansă la libertate, în realitate ultimul bir plătit pe această lume, pornește de la 3.000 de euro. De acești bani, migranții ar trebui să fie escortați din Turcia, unde nu au probleme să ajungă, până la Sofia. Prima parte a traseului – de la graniță până la drumul național 79, primul punct de întâlnire al migranților cu traficanții - e crucială: oamenii sunt obligați să meargă pe jos, prin pădure, pe distanțe foarte mari: poate și 100 de kilometri, în cinci zile.
În zona din apropiere de pădurea Sredets, au sfârșit cel puțin 10 migranți, dacă e să ne luăm după ultimele coordonate GPS transmise familiilor. Ruta se face indifente de vreme și condiții: întuneric, frig, lapoviță sau ninsoare, cu poliția ori animalele sălbatice pe urme
”Sigur mi-a fost frică, nu există cineva care să plece și să nu îi fie frică de drum, dar suntem obligați pentru viitorul nostru. În fiecare moment, ne gândeam la toate pericole care pot să apară, dar pentru viitorul nostru trebuie să învingem frica. Ne-am luat bagaj (n.r. din Turcia), și apă de drum, dar ne opream să ne alimentăm cu apă din râu”, ne povestește Mohammed, unul dintre cei care au ieșit teferi din Infern.
Drumul spre libertate are un singur sens. Și se poate încheia în orice moment, pentru oricare dintre migranți. Fiecare e pe cont propriu și nimeni nu riscă să alerteze autoritățile, nici măcar în situații limită.
”În Turcia, traficanții le dau tablete, captagon pentru a-i face să meargă mai repede, să poată aduce un alt grup.
Traficanții au o metodă cinică prin care-și conving clienții că vor supraviețui acestui traseu al groazei: îi droghează cu captagon ca să capete rezistență.
”În Turcia, traficanții le dau tablete, captagon pentru a-i face să meargă mai repede, să poată aduce un alt grup. Și ei știu că acest drog ar putea să îi ucidă dar ei nu riscă nimic, omoară oameni ca peste tot prin pădure”, ne povestește Maher.
Captagonul este o combinație între teofilină, un energizant puternic, și amfetamină. Este supranumit drogul jihadului pentru că era folosit de teroriștii ISIS.
După autopsie, medicii au găsit în stomacul lor droguri și foarte multe băuturi energizante. Medicii spun, că în asemenea situații, inima le explodează.
Dr. Cristian Paparău, medic primar în medicină legală, explică: ”Uiți să mănânci, faci exces fizic pentru că nu mai simți oboseala, astfel încât ajungi la o epuizare. Epuizare care, așa cum se vede și în filmulețele prezentate de dumneavoastră, poate conduce inclusiv la deces”.
Într-un răspuns pentru Euronews Romania, poliția din Bulgaria nu menționează intoxicația cu substanțe drept factor care ar fi putut duce la moartea unora dintre migranții găsiți pe câmp. Directoratul General al Poliției de Frontieră trece, printre concluziile medicale, doar degerăturile, în timpul iernii, și insolațiile combinate cu efortul parcurgerii unui drum lung, în timpul verii.
Oficial, autoritățile de la sud de Dunăre vorbesc despre 34 de morți, neidentificați, pentru că nu aveau documente la ei.
Dar ONG-ul Mission Wings are, până în prezent, informații despre peste 50 de migranți decedați și dispăruți prin pădurile Bulgariei. Cu nume și cu prenume. Cu familii care îi plâng acasă.
