Un român, care a ales să își păstreze anonimatul, a vorbit la Euronews România despre cum dependența jocurilor de noroc a pus stăpânire pe viața lui, despre cum a pierdut controlul, încet, dar sigur, și despre cum i-a pierdut pe cei dragi.
O să-i spunem „G”. Un bărbat trecut de 40 de ani, care - pentru prea mult timp, spune el - a fost un jucător dependent.
„Dependența e pe viață”
„Parcă a fost dintotdeauna. Am jucat dintotdeauna, de mic copil. De șapte ani sunt în abstinență, am descoperit cu adevărat ce înseamnă dependența de jocuri de noroc, până atunci am jucat încontinuu”.
„S-a instaurat încet, nu mai voiam să ies de acolo. Dependența, din punctul meu de vedere, e acea obsesie care mă face să rămân în același loc și să îmi doresc să rămân în același loc indiferent de consecințe. Am trecut prin divorț, am pierdut foarte multe lucruri la viața mea pentru că nu mi-am dat seama cu ce mă confrunt”.
Îi e greu să își amintească totul, nu mai vrea să își aducă aminte, însă rememorează, totuși, un episod care l-a marcat. Dintre multe altele.
„Am un film în cap, o să-mi aduc aminte întotdeauna, la cinci dimineața, cu un pachet de pamperși, lângă un aparat de jocuri, spune multe lucruri. Într-un fel sau altul, ajungeam acolo și nu mai puteam să plec”.
„De câte ori îmi propuneam să pun o anumită sumă, să stau o anumită perioadă de timp, niciodată nu reușeam să mă țin de cuvânt pentru că eram într-o altă lume. Cumva, se închideau porțile realității și eram într-o altă lume”.
„Nu există control / Boala e progresivă în comportament: minciuni, furt, înșelăciuni”
„Sumele (n.r. pierdute) sunt foarte mari, evident. Exact cum spuneam, am fost dispus să fac orice ca să ajung acolo. Vă dau un exemplu, dacă am fost în divorț... Soția mi-a spus că dacă mă duc să mai joc, divorțează. Eu am rămas acolo. În sala de jocuri. Inclusiv, fiind în a doua căsnicie, în aceeași situație. Asta înseamnă orice. Să nu vezi propria viață, propria familie, propriul copil, propria soție. Nu mai eram implicat în propria viață deloc”
„Pentru o persoană care e dependentă de jocurile de noroc nu există control. Nu există. E doar o iluzie”.
„Sevrajul exista în momentele acelea când eram în caruselul minții mele și căutam soluții ca să ajung acolo, manipulări, minciuni, stări fizice nașpa, da, exista, ca la orice dependență există sevraj când nu există consum”.
„Dependența m-a făcut să renunț la toate principiile și la toate valorile mele, așa, crescendo. Boala e una progresivă în comportament. Minciunile au fost mai mici când m-am apucat, după aia au fost din ce în ce mai mari. Furt, înșelăciuni, orice alte chestii ca să pun mâna pe mecanismul bolii: banul”.
„Acum, nebunia e pe Internet. Se fac pariuri la trei noaptea, lângă soție”
„Cum îi e mai la îndemână unui dependent, va intra în povestea respectivă. Dacă eu, ca și dependent, am sala de jocuri la bloc, deși acum nebunia mare e pe Internet, pentru că se fac pariuri la trei noaptea lângă soție și năruiesc în 10 minute toată averea familiei și toate bursele copiilor. Acolo e o nenorocire mare, într-adevăr, cu cât îți e mai la îndemână un lucru, cu atât îl faci mai ușor”.
„Dependența e pe viață. Eu azi aleg să nu mai joc, nu știu, mâine poate o să joc. De mai bine de șapte ani nu am mai jucat”.
