Acordul de încetare temporară a focului în Gaza a însemnat negocieri intense la nivel internațional. Premierul israelian Benjamin Netanyahu s-a aflat totodată sub constante presiuni politice interne. Familiile ostaticilor israelieni răpiți de Hamas au cerut cu insistență ca Israelul să ajungă la un acord pentru eliberarea lor. Acest armistițiu arată în plus că, la nivel extern, premierul Benjamin Netanyahu nu a putut poate ignora presiunile aliaților, în special cele venite din partea Statelor Unite. Administrația Biden a jucat un rol important în negocierea acestui acord de încetare parțială a focului în Gaza.
Dacă Hamas va îndeplini termenii acordului privind eliberarea ostaticilor (care, se pare, nu se află toți în mâinile Hamas) și încetarea focului din partea militanților săi înarmați (nu toate armele din Gaza sunt în mâinile organizației Hamas) va fi o dovadă cât de afectată sau nu este infrastructura de comandă și control și logistică a grupului.
La nivel simbolic, faptul că cele două părți au fost capabile să finalizeze negocieri prin intermediari, în ciuda menținerii de către fiecare parte implicată a obiectivelor maximale privind distrugerea celeilalte, demonstrează ceea ce mulți credeau că nu mai era posibil: că israelienii și palestinienii pot ajunge totuși la o înțelegere. Posibilitatea de a avea mai multe acorduri în viitor este acum o chestiune de voință politică. Deocamdată avem o pauză de scurtă durată. Ea este departe de o încetare a focului pe termen lung. Niciuna dintre părți nu a renunțat la obiectivele lor de război.
În statele europene, opinia publică internă a cunoscut o serioasă polarizare internă. Sunt grupuri de simpatizanți pro-palestinieni care cer guvernelor statelor lor să facă presiuni asupra Israelului să înceteze definitive operațiunile militare din civili din cauza victimelor civile ale războiului din Gaza.
Despre evoluția situației în Gaza, despre culisele negocierilor între Israel și Hamas pentru ajungerea la o înțelegere privind soarta ostaticilor, am discutat cu analistul american specializat pe problematica Orientului Mijlociu, Enia Krivine, din cadrul The Foundation for Defense of Democracies (Fundația pentru Apărarea Democrațiilor), un think tank din Washington. Enia Krivine, care a fost mult timp consilier pe problemele Orientului Mijlociu la Comisia de afaceri externe a Congresului American, a avut amabilitatea să ofere un interviu în exclusivitate pentru Euronews Romania.
Euronews: Aș vrea să discutăm despre această fază a operațiunilor anti-teroriste ale armatei israeliene împotriva Hamas, în mod special despre acordul de încetare parțială a focului. Credeți că cele două părți vor respecta înțelegerea?
Enia Krivine: Autoritățile de la Ierusalim sunt pe deplin implicate în recuperarea ostaticilor israelieni și occidentali – femei și copii - răpiți de Hamas în Gaza. Este în interesul lor să ducă la capăt această înțelegere și să recupereze cei cincizeci de ostatici. Deci, din punct de vedere al Israelului cred că această încetare parțială a focului va fi respectată. Problema care se pune este dacă Hamas, sau alte organizații teroriste care operează în Gaza, vor respecta această înțelegere și vor reuși să își disciplineze militanții și să-i țină sub control. Eu cred că da. Presupun că Hamas are nevoie vitală de un asemenea armistițiu și de aceea va face tot posibilul să respecte acordul. Dar comunitatea internațională ar trebui să fie vigilentă. Dacă în ceea ce privește organizația Hamas suntem aproape siguri că ea va respecta încetarea focului, nu putem ști ce vor face alte organizații teroriste aflate pe alte fronturi. Hezbollahul libanez s-ar putea ca tocmai acum să își intensifice atacurile împotriva Israelului, ca de altfel și alte organizații teroriste care activează pe teritoriul Siriei. Armata israeliană va respecta acest acord de încetare a focului, dar, după încheierea lui, nu cred că va renunța la continuarea operațiunilor anti-teroriste până ce nu va lichida definitiv terorișii din Hamas.
Ce știm despre cum au evoluat în culise negocierile și care au fost condițiile impuse de o parte sau alta?
Au fost discuții intense și dure în spatele ușilor închise. Am aflat din culisele negocierilor că, la începutul conflictului, Hamas ar fi cerut, prin intermediul autoritatăților din Qatar, ca, în schimbul eliberarării ostaticilor israelieni, guvernul de la Iersualim să îi elibereze pe toți membrii organizației teroriste aflați în închisorile din Israel. Liderii Hamas cereau în primele zile ale războiului eliberarea a câteva mii de prizonieri palestinieni ca o condiție a eliberării civililor isrealieni și occidentali. Ceea ce a cântărit greu în negocierile duse în culise a fost, spre surprinderea organizației Hamas, sprijinul necondiționat pe care Statele Unite, Uniunea Europeană, dar și comunitatea internațională, l-au oferit Israelului în războiul împotriva terorismului, în pofida unor demonstrații de stradă în favoarea palestinienilor în diverse metropole occidentale. Până la urmă liderii Hamas au fost obligați să accepte formula de 1 la 3. Pentru predarea a 50 de ostatici israelieni și occidentali, Israelul va elibera în schimb 150 de prizonieri din închisorile israeliene, aceștia fiind în marea lor majoritate femei și tineri sub 18 ani implicați în trecut în atentate împotriva civililor israelieni. Deci, de la șase mii de militanți palestinieni, cât cereau la începutul lunii octombrie, liderii Hamas au fost fost nevoiți să accepte, în această primă fază a acordului, doar 150 de palestinieni eliberați.
Liderii Hamas au mizat pe declanșarea unor presiuni internaționale masive asupra Israelului. Au obținut în schimb exact contrariul. Statele Unite au lansat un mesaj puternic de susținere a israelienilor, Uniunea Europeană la fel.
Acest lucru demonstrează că organizația teroristă Hamas este slăbită în structurile sale de comandă și nu și-au îndeplinit obiectivele militare. Nu au dus o luptă eficientă în Gaza. Armata israeliană a înregistrat puține victime, un număr foarte mare de teroriști Hamas au fost uciși. Liderii organizației teroriste Hamas s-au așteptat la o susținere mai mare din partea comunității internaționale. Calculul lor a fost greșit. Liderii Hamas au mizat pe declanșarea unor presiuni internaționale masive asupra Israelului. Au obținut în schimb exact contrariul. Statele Unite au lansat un mesaj puternic de susținere a israelienilor, Uniunea Europeană la fel. Comunitatea internațională civilizată a înțeles că atacul comis de Hamas pe 7 octombrie reclamă solidaritate și organizarea unui front unit occidental împotriva terorismului. Scopul acelui atac terorist al Hamas împotriva Israelului nu a fost atins, așa cum și-au imaginat liderii organizației. Să te mulțumești în cele din urmă cu 150 de prizonieri palestinieni, din cei șase mii de militanți deținuți în închisorile isrealiene, înseamnă un eșec politic pentru Hamas.
Niciun stat civilizat nu dorea ca o țară precum Qatar – considerată un sponsor al terorismului – să fie mediatorul dintre Israel și Hamas. Qatar, în mod abil, a jucat în această criză dublul rol: cel de piroman și de pompier, în același timp
Ceea ce mai știm din culisele negocierilor este că niciun stat civilizat nu dorea ca o țară precum Qatar – considerată un sponsor al terorismului – să fie mediatorul dintre Israel și Hamas. Guvernul Netanyahu a cerut inițial ca mediator în negocieri să fie oricare țară din grupul statelor arabe din Golf sau chiar Egiptul. Dar, date fiind bunele sale relații cu Hamas, Qatar a rămas singurul mediator. Qatar este un stat care sponsorizează organizațiile teroriste. Oferă organizației Hamas finanțări de câteva sute de milioane de dolari anual. Guvernul din Qatar este direct afiliat ideologic cu Frăția Musulmană, la fel ca și conducerea politică a Hamas. Astfel, Qatar, în mod abil, a jucat în această criză dublul rol: cel de piroman și de pompier. Este statul care a contribuit enorm la dotarea organizației Hamas cu tehnologie militară și armament, la afirmarea ei politică în Fâșia Gaza, iar acum s-a oferit ca mediator între Israel și teroriștii palestinieni. Desigur, Statele Unite și Israel au fost nevoiți să accepte postura de mediator a Qatar, fiind presați să rezolve rapid problema ostaticilor deținuți de Hamas, unii dintre ostatici fiind și cetățeni americani. Dar, după acest conflict, Qatar va trebui tras la răspundere, iar Statele Unite își vor reviziui drastic relațiile lor diplomatice cu această țară.
Avem de a face și cu un război al narațiunilor. Cum vă explicați că, deși știu bine că Hamas a ucis civili nevinovați, totuși există în Occident oameni care demonstrează împotriva Israelului și pentru cauza pe care Hamas pretinde că o apără?
Există multe motive pentru care opinia publică, omul simplu de pe stradă, simpatizează cu cauza palestinienilor. Atitudinea unor persoane care demonstraeză pe străzile din anumite orașe europene în favoarea Hamas ține de psihologia umană tipică civilizației occdientale care își are rădăcinile în mișcările protestatare din Occident de acum câteva decenii. Lumea iubește poveștile în care apar ”băieții buni” și ”băieții răi”. Așa s-a întâmplat dintotdeauna. E mai ușor când lucrurile sunt simplificate. Ne place să știm că există personajele pozitive și cele negative. Tinerii de azi vor să ia apărarea celor mai puțini favorizați de soartă, a celor care au puține șanse într-o luptă, a celui mai slab. Nu este nimic nou în această atitudine. Demonstranții pro-palestinieni de peste tot din lume au tendința să simplifice la maxim ceea ce, în realitate, reprezintă o problematică foarte complicată. Palestinienii sunt slabi și săraci, nu sunt guvernați de lideri capabili, se confruntă cu o rată imensă a șomajului, depind de ajutoarele financiare ale comunității internaționale pentru a-și satisface nevoile de bază pentru supraviețuire. Cu toate acestea sunt capabili să sfideze Israelul, cu minimele resurse pe care le au, chiar dacă nu mai au hrană, chiar dacă nu se mai pot alimenta cu apă, cu electricitate. Spitalele lor nu mai funcționează. Dar civilii palestinieni nu știu că resursele lor de energie și combustibil sunt depozitate de Hamas în rețelele lor de tuneluri. Liderii din Hamas au însă suficient combustibil ca să lanseze zilnic zeci de și zeci rachete împotriva civililor din Israel.
Aceste tiruri de rachete lansate de Hamas împotriva populației israeliene continuă și azi. Comunitatea internațională livrează combustibil către Fâșia Gaza fără să știe că o mare parte din acesta ajunge în mânile teroriștilor din Hamas. Cu acest combustibil vor să își alimenteze rachetele ca să distrugă Israelul. Hamas împărtășește mentalitatea tipică oricărei organizații teroriste islamiste din lume: cu fiecare respirație pe care o mai au, să distrugă civilizația occidentală și să instaureze califatului mondial guvernat după legile Sharia. Pentru atingerea acestui obiectiv nu contează costurile umane. Se vede acest tip de atitudine în Gaza. Organizației Hamas nu îi pasă de populația pe care o domină. O expune intenționat războiului și distrugerii. Liderii organizației teroriste au provocat și au atras cu bună știință reacția militară a Israelului. Conduc cea mai amplă operațiune de dezinformare la nivel internațional, afirmând că Hamas este o formațiune moderată care ar urmări de fapt pacea și îmbunătățirea condițiilor de viață în Gaza, că vor să creeze locuri de muncă și bunăstarea pentru palestinieni. Niciuna din aceste afirmații nu este adevărată. Pentru Hamas adoptarea terorismului a ajuns singura scuză pentru a justifica incapacitatea lor de a guverna Fâșia Gaza și de a asigura prosperitatea economică pentru palestinieni. Pentru un observator din afară, pentru cetățeanul obișnuit din Occident, palestinienii din Gaza par să fie doar niște dezmoșteniți presecutați de Israel.
Organizației Hamas nu îi pasă de populația pe care o domină. O expune intenționat războiului și distrugerii. Liderii organizației teroriste au provocat și au atras cu bună știință reacția militară a Israelului. Conduc cea mai amplă operațiune de dezinformare la nivel internațional, afirmând că Hamas este o formațiune moderată care ar urmări de fapt pacea și îmbunătățirea condițiilor de viață în Gaza
De fapt, civilii palestinieni din Gaza sunt sunt victimele ale unui regim corupt și ale unei ideologii extremiste întruchipate de Hamas. Din perspectiva acestei ideologii, cu cât mai multă suferință, distrugere și jale se abate asupra Fâșiei Gaza, cu atât campania de PR a Hamas devine una de succes. Din nefericire, multă lume din Occident cade în capcana propagandei Hamas. Este trist, dar aceasta este realitatea. Celor care monitorizează de mult timp evoluția politicii în Orientul Mijlociu, și care cunosc aceste tactici, le este complicat să explice lumii despre ceea ce se întâmplă cu adevărat în această zonă, pentru că informațiile reale care parvin de acolo sfidează orice logică și gândire rațională cu care sunt obișnuiți occidentalii. Noi suntem educați să dorim ceea ce este mai bun pentru familiile noastre, pentru copiii noștri, pentru viitorul lor: prosperitate, o casă, access la cultură. Niciuna din toate acestea nu stă în picioare în fața unei ideologii teroriste cum este cea promovată de Hamas. Și acest lucru este greu de explicat oamenilor din societățile occidentale.
