Jurnalistul Euronews România, Vitalie Cojocari, relatează de la Londra cum au resimțit britanicii trecerea în neființă a Reginei Elisabeta a II-a. Acesta nu a ratat ocazia de a realiza interviuri cu numeroase persoane care au venit să își ia rămas de la Regină. Jurnalistul mărturisește că i s-au „umplut până la refuz notițele de povești”. (Intertitlurile aparțin redacției).
De această dată avem ocazia să aflăm povestea „Reginei Brașoveanu”, o româncă stabilită în Birmingham, care a ținut să călătorească la Londra și să stea la coadă pentru a putea vedea sicriul Reginei Elisabeta a II-a.
- Până pe 19 septembrie, data la care vor avea loc funeraliile Reginei Elisabeta a II-a, Euronews România va transmite în fiecare zi cele mai importante informații, direct din capitala Regatului Unit.
„Mereu am căutat să vă spun (la televizor, pe rețelele de socializare) povești. Povești jurnalistice.
Pentru că poveștile sunt inima meseriei mele. Pentru că dacă textul unui jurnalist nu are o poveste, este mort.
Textul este mort.
Cine poate trăi fără inimă? O piatră?
Apropo, “meseria de tată” m-a convins că puterea unei povești este fantastică. Face minuni în mintea unui copil.
Să vă mai spun ceva. Este o prostie cât Balaurul de mare să credem că ne săturăm de povești când ajungem adulți.
Numeroase povești care așteaptă să fie spuse
Ca să înțelegeți de ce filosofez așa de mult...
Sunt de peste o săptămână la Londra. Urmăresc evenimentul momentului în lume și transmit în direct pentru Euronews Romania. Mi s-au umplut până la refuz notițele de povești.
Am făcut multe, foarte multe interviuri cu mulți, foarte mulți oameni și le-am notat poveștile.
Sunt poveștile celor care o regretă profund pe regină. Atât de profund, că au lăsat totul baltă acasă, au venit de la zeci, sute, mii de km la Londra pentru a fi martori la înmormântarea Elisabetei a II-a.
Este un eveniment planetar, iar oamenii pe care îi întâlnești aici trebuie să fie cumva anume. Cum? Vă las pe voi să judecați.
Încep seria de “povești de la Londra” cu una frumoasă.
Doamna în cârje este Regina. Regina Brașoveanu.
S-a născut în România, trăiește în Birmingham. Asta după ce a fost asistentă medicală o lungă perioadă în Italia.
De curând a suferit o operație la genunchi din cauza unei căzături și se sprijină în cârje.
Doar că nimeni nu poate opri o Regina când își pune ceva în minte. Nici măcar un menisc făcut praf. Nu-i așa? 🙂
Doamna Regina, Regina Brașoveanu, a ținut să călătorească de la Birmingham la Londra, să stea la coadă pentru a putea vedea sicriul Reginei Elisabeta a II-a. A vrut să se reculeagă la catafalc. Chit că a făcut-o doar câteva secunde.
Am întâlnit-o pe Regina, Regina Brașoveanu pe Westminster Bridge, în apropiere de Westminster Hall. Era cu băiatul ei.
Regina pare genul de om în jurul căruia se învârte lumea. Pardon, nu m-am exprimat bine.
Regina Brașoveanu pare genul de om care face lumea să se învârtă. Pare că are suficientă energie pentru sine, pentru familie, pentru societate. Genul de personalitate care face acțiuni colective de a ajuta oameni la ananghie. Oameni complet străini.
Bănuiesc că vă este cunoscut tipul acesta de lider neformal al unei comunități. Din fericire, încă avem suficienți printre noi. Nu vor funcții, averi, recunoștință. Ajută și se implică pur și simplu, pentru că așa e bine.
Atașamentul față de Regina Elisabeta a II-a
De ce spun asta? A vorbit foarte ușor în numele comunității de români din care face parte. A susținut că românii din Birmingham o regretă pe Regina Marii Britanii.
Mi-a spus apoi că nu putea să lipsească de la Funeralii pentru că poartă un respect deosebit pentru cea care a fost Regina Elisabeta a II-a.
Este foarte mândră că a făcut parte din sistemul medical britanic în perioada pandemiei. A fost decorată pentru lupta împotriva virusului. Poartă aproape cu pioșenie decorația la piept.
Mi-a spus că a purtat-o și când a intrat în sala în care era așezat sicriul Reginei.
Regina Brașoveanu vorbea și era clar că trăise intens întâlnirea cu ”spiritul” Reginei Marii Britanii. Mi-a explicat că a avut și un motiv extrem de personal.
Tatăl ei a lucrat în Marea Britanie înainte de a se naște. A fost atât de pătruns de respect pentru Regină, că și-a promis că atunci când va avea o fiică o va numi... Regina.
Asta este pe foarte scurt povestea Reginei. Regina Brașoveanu.
Vor urma și alte povești!”
