În nordul Italiei, în regiunea Piemont, se găsește una dintre cele mai cunoscute relicve din istoria Lumii. Și cu siguranță una dintre cele mai disputate. Împărați sau papi, teologi și oameni de știință au avut un țel: să-i afle adevărul, care stă bine ascuns... în Giulgiul din Torino.
Sfânt și controversat. De sute sau poate chiar două mii de de ani, Giulgiul din Torino fascinează umanitatea. Păstrat în catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, giulgiul măsoară 4,3 metri lungime și 1,1 metri lățime și pare să înfățișeze două imagini maronii destul de șterse, adică fața și spatele unui bărbat slab.
Pânza conține semne care se presupune că ar corespunde rănilor de răstignire ale lui Iisus, inclusiv urme de spini pe cap, lacerații (ca de la biciuire) pe spate, vânătăi pe umeri și diverse pete de ceea ce se presupune a fi sânge. Jurnalistul Marco Bonatti este responsabil de comunicare în cadrul Comisiei diecezane pentru Giulgiu. Ne-a fost ghid în călătoria noastră, pe urmele Giulgiului.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews: ”Ce vă spune inima, ce înseamnă pentru dumneavoastră, Giulgiul?”
Marco Bonatti, șef de comunicare al Comisiei Diecezane a Giulgiului: ”Uneori, când mă gândesc că sunt aici (n.r. lângă Capela Giulgiului), mă duc cu gândul la marele mister al vieții însăși. Nu-i cunosc începutul, nu-i cunosc sfârșitul. Știu ceea ce am învățat de la biserică, acest Om a murit iar Învierea sa a fost mărturisită. Știu că urmele de pe Giulgiu îmi confirmă de fiecare dată, îmi spun cât de mare a fost acea suferință și totuși, rămâne învăluit în mister. Așa a fost dintotdeauna.”
Primele semne de existență și controversa medievală
Primele indicii ale existenței Giulgiului apar la mijlocul secolului al VII-lea. Proveniența pânzei de in nu a fost însă pe deplin elucidată. O serie de atestări documentare îl plasează ceva mai precis abia în anii 1300. Când a fost prima dată expusă, în epoca medievală, pânza a fost denunțată ca fiind falsă chiar de către oameniii Bisericii, care au declarat-o „pictată cu viclenie.” Pe la 1532, pânza de in aproape că a fost distrusă de primul incendiu prin care a trecut. Materialul a fost deteriorat de foc și apă deopotrivă. Catedrala din Torino îl găzduiește din secolul XVI.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Dacă ar fi fost posibilă o înregistrare ca cea de acum, puteam să spun: este 1578, tocmai a sosit în catedrala din Torino, giulgiul. A sosit din Franța. Istoria e impresionantă, în privința acestei pânze pe care mulți o consideră sfântă și poate, la fel de mulți, nu. A trecut prin atât de multe evenimente, dincolo de mister, încât la sfârșitul anilor '90, aproape că era să ardă într-un incendiu, aici la catedrală. Oricum ar fi, cel puțin pentru cei care cred în autenticitatea Giulgiului, sentimentul e că sunt mai aproape de Mântuitor cu fiecare pas pe care-l fac spre catedrală.”
Un simbol al credinței și al unității
Marco Bonatti, șef de comunicare al Comisiei Diecezane a Giulgiului: ”Giulgiul este aici de mai bine de patru sute de ani, iar torinezii, chiar și în ziua de azi, s-ar simți geloși că nu se bucură de această seară (n.r. la capelă). Poate că vorbesc rar despre el, dar toți îl păstrează în suflet. În 1997, un incendiu l-a devastat, a fost un dezastru și totuși, parcă într-o clipă, oamenii s-au unit, s-au donat mulți bani, iar capela a fost reconstruită. Deci așa arată dragostea despre care oamenii vorbesc rar. Cum e păstrat astăzi giulgiul din Torino? Pânza este întinsă acum, acolo în spatele nostru, după ce vreme de mulți ani, a fost făcută sul. Era întinsă, apoi iar strânsă. Tot acest proces a dus la formarea de pliuri, iar imaginea a început să se deterioreze, nu mai era la fel de clară. Atunci, oamenii de știință au decis păstrarea în condițiile de azi, pe o masă mai lungă de cinci metri, cu camere de supraveghere și toate sistemele de protecție.”
Am vizitat capela Giulgiului din Torino, în săptămâna sfântă a catolicilor. Aproape că nu există sărbătoare religioasă la care credincioșii să nu-și pună dorința ca Giulgiul să fie din nou expus. În ultimele decenii, Giulgiul a fost văzut de credincioși, o dată la cinci ani.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Suntem lângă capela Giulgiului, în catedrala din Torino. Pentru noi, jurnaliștii, se vorbește că zilele acestea, de Paștele catolic, este posibil ca Giulgiul să fie descoperit din nou, pentru public. Cândva era ținut într-un cufăr de argint. În lumea modernă, este astăzi într-un spațiu, care înseamnă, dincolo de geamul de protecție, fără aer. Condițiile permit asta. Giulgiul din Torino - în italiană, „sindone” - care a apărut pentru prima dată într-o fotografie, înainte de 1900, care a apărut prima dată la TV, în anii '70, iar pentru lumea largă, milioane de oameni, ultima expunere înseamnă 2015, într-un pelerinaj condus de Papa Francisc.”
Giulgiul Mântuitorului, văzut prin ochii unui preot român
Cu titlu de excepție și doar într-un mod virtual, din cauza pandemiei, arhiepiscopul emerit de Torino, Cesare Nosiglia, a decis o scurtă expunere a giulgiului și în 2020. În călătoria noastră pe urmele pânzei de in, l-am cunoscut pe preotul Iulian Herciu, capelan al comunității de români catolici din Torino. Născut la Bacău, absolvent al Institutului Romano Catolic din Iași, a plecat din România la sfârșitul anilor 90.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”E un moment în care puteți spune clar că ați simțit că acesta va fi drumul?”
Iulian Herciu, preot catolic, capelan al comunității de români din Torino: ”Da, bunica mea după mamă mi-a spus ”Tu ai să fii un preot frumos!”, de-atunci mi-a intrat în minte că aș putea fi preot. Cred că frumusețea, așa cum spunea marele Dostoievski, frumusețea va mântui lumea.”
Un portret al giulgiului există și în biserica unde slujește, Madonna del Carmine, din Torino. L-am întrebat pe Iulian Herciu despre credința sa. Filosofia părintelui este că participarea la viața bisericii trebuie să fie doar prin convingere și trăire.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”În spatele dumneavoastră, am remarcat un portret al Giulgiului. Îmi imaginez că în aproape trei decenii, măcar o dată, un român poate v-a întrebat ”Părinte, ce să cred eu despre Giulgiul din Torino?”
Iulian Herciu, preot catolic, capelan al comunității de români din Torino: ”Am avut multe discuții, mereu am răspuns, opinia mea personală, indiferent dacă ar fi autentic sau mai puțin autentic, este oricum o provocare. Eu personal cred că este prezența unui obiect care a intrat în contact cu corpul Mântuitorului.”
Investigarea științifică și controversele privind autenticitatea
Încercările științifice pentru a-i dovedi sau infirma autenticitatea – au fost aplicate giulgiului încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În 1898, avocatul și fotograful Secondo Pia a primit dreptul de a fotografia „pânza sfântă” pentru publicitate în toata lumea. Revelația sa a fost însă când pe negativul imaginii i-a apărut imaginea unui om în suferință. Paul Aioanei se autointituleaza fotograf ambrotipist sau fotograf vintage și face o artă unică în România. Lucrează cu procedeul fotografic numit colodiu umed, care permite realizarea de imagini direct pe sticlă.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Cum e posibil ca o imagine, așa cum a fotografiat Secondo Pia, în negativ să fie atât de vizibilă spre deosebire de pozitiv?”
Paul Aioanei, fotograf specializat în ambrotipie: ”Vorbim de un material alb, giulgiu, iar trupul avea un contrast pierdut, cu toate astea luminile folosite de Secondo Pia au ajutat la crearea unui negativ care să dea detalii mai multe.”
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Albul înseamnă o imagine ștearsă, dar negativul poate să fie revelator?”
Paul Aioanei, fotograf specializat în ambrotipie: ”Un fundal alb cu o lumină albă pot da un negativ cu un contrast puternic, Nu e nimic misterios, inedit e că pe giulgiu s-a imprimat un negativ, fotografierea unui negativ creează un pozitiv.”
Metoda de datare cu carbon radioactiv
După 1970, s-au făcut teste pentru a determina dacă imaginile erau rezultatul vopselelor sau alți pigmenți, arsurilor sau altor agenți; niciunul dintre teste nu a fost clar. La sfârșitul anilor 80, Vaticanul a oferit spre trei laboratoare din diferite țări, bucăți de pânză de de mărimea unui timbru poștal. După ce au supus aceste probe la datarea cu carbon-14 sau carbon radioactiv, toate cele trei laboratoare au ajuns la concluzia că pânza Giulgiului a fost făcută cândva între 1260 și 1390. De aici, controversa că totul ar fi un fals medieval.
Mihai Straticiuc, șeful Departamentului de Fizică Nucleară Aplicată din IFIN-HH: ”Carbonul-14, după cum ați văzut din documentare, reprezintă un dar al naturii, de ce, pentru că e un radioizotop care nu ar fi trebuit să aibă un timp de înjumătățire atât de lung 15.54 dar, cumva, natura a făcut că timpul de înjumătățire al Carbonului-14 să fie de cam 5700 de ani și asta ne permite să-l folosim în aplicații de arheometrie. Adică ne permite să aflăm care este vârsta unor obiecte găsite prin situri arheologice, obiecte care pot ajunge până la vechimi de mii sau zeci de mii de ani.”
La Institutul pentru Fizică și Inginerie Nucleară „Horia Hulubei”, de la Măgurele, datarea cu carbon radioactiv înseamnă că o mostră de material e procesată chimic, apoi e supusă unui proces de grafitizare, iar cu ajutorul unui accelerator de particule, proba e măsurată timp de o oră.
Mihai Straticiuc, șeful Departamentului de Fizică Nucleară Aplicată din IFIN-HH: ”Datarea, ca orice metodă fizică, are beneficii, dar și limitări. Ceva mai vechi de 40 – 50,000 de ani nu poate fi datat, șine de vârsta maximă a probei, dar sunt și limitări care țin mai degrabă de cât de prezent mai e carbonul radioactiv în obiectele pe care vrei să le măsori. Din cauza depozitării într-un mediu nociv, care e agresiv cu proba, s-ar putea să nu mai găsești pe cât Carbon-14 îți dorești, iar datarea să se facă cu precizie slabă.”
E motivul pentru care alți oameni de știință contestă datările cu radiocarbon. În 2022, omul de știință italian Liberato De Caro a anunțat la Registrul Național Catolic că testul său efectuat cu raze X arată că Giulgiul din Torino are o vechime de aproximativ 2.000 de ani.
Liberato de Caro, om de știință: ”Giulgiul din Torino a fost întotdeauna un simbol în centrul mai multor culte religioase, așa cum știm din istoria europeană documentată, prin urmare a trecut printr-o mulțime de potențiale contaminări. Deoarece 50% din textura țesăturii este făcută din spații goale, Giulgiul a fost contaminat cu carbon din diferite perioade și procedura standard de curățare nu a fost suficient de bună pentru a îndepărta contaminanții. Acesta este motivul pentru care au existat unele dificultăți pentru a determina vârsta corectă a Giulgiului prin metoda radiocarbonului. În schimb, razele X nu sunt afectate de carbonul-14, dar măsoară ordinea polimerilor de celuloză din interiorul fibrelor.
De Caro susține că giulgiul nu e un fals medieval, pentru că studiile sale datează pânza de acum două mii de ani. Totuși, detaliile giulgiului rămân imposibil de explicat științific.
Liberato de Caro, om de știință: ”Nu știm exact ce s-a întâmplat, dar putem spune că probabil un proces fizico-chimic a permis crearea acestei imagini deosebite și unice. După cum știe toată lumea, negativul fotografic al imaginii face amprenta corpului și mai vizibilă, o altă caracteristică deosebită a Giulgiului.”
Cum este perceput Giulgiul în prezent și ce impact are asupra credinței și culturii moderne
De-a lungul istoriei, Giulgiul pare să fi oferit câte un adevăr religiei, istoriei și științei, dar nici de legende nu e ocolit. Teorii ale conspirației susțin că Giulgiul nu e nici mai mult nici mai puțin decât opera geniului lui Leonardo da Vinci. Am mers la Milano, în locul care e sinonim cu giulgiul, dar și cu o operă celebră a lui Leonardo.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Pentru a fi protejat de evenimente istorice precum războaiele, giulgiul lui Isus a fost adus inclusiv la Milano, aici, la mănăstirea Santa Maria delle Grazie. Tot aici, a pictat Leonardo da Vinci, Ultima Cina. Există anumite legende și teorii conspiraționiste care sugerează că geniul ar fi fost implicat în crearea giulgiului sau că ar fi fost în posesia acestuia într-un fel sau altul. În lipsa dovezilor solide, conexiunea este mai degrabă legendară, decât istorică.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Dacă azi ai o mulțime de tehnici de editare, alterarea era posibilă, acum sute de ani, pe sticlă?”
Paul Aioanei, fotograf specializat în ambrotipie: ”Da, dar nu e cazul aici, la Secondo Pia nu există dovezi că ar fi manipulat negativul sau altcineva, după el.”
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Ce însemna ”manipulare” la vremea aia?”
Paul Aioanei, fotograf specializat în ambrotipie: Ar trebui să fi expert în domeniu și să analizezi cu o lupă sau se văd urme de cărbune sau emulsia de placă.
Claudiu Popa, jurnalist Euronews România: ”Înainte de inventarea camerei fotografice, transferul unei imagini pe hârtie nu era deloc o operație ușoară, iar da Vinci a descris pentru prima data mecanismul. Vorbim despre ceea ce a devenit „camera obscură.”
Cum s-a poziționat Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă față de autenticitatea Giulgiului
Vaticanul îi încurajează pe oamenii de știință să continue investigațiile asupra autenticității giulgiului.
Marco Bonatti, șef de comunicare al Comisiei Diecezane a Giulgiului: ”Pentru biserică nu e o relicvă, este o icoană. Vorbesc despre o imagine care, pentru creștini, este foarte puternică, dar depinde de tine cum te raportezi la ea, când meditezi și te rogi. Adică ce simbolizează, nu ce este giulgiul. Te uiți la toți oamenii de aici, la întreg publicul care vine la giulgiul din Torino și îți pare rău pentru ei. Unii călătoresc de departe, dar din cauza numărului de vizitatori, nu pot sta prea mult lângă giulgiu. De aceea, acele trei minute pe care le petrec aici sunt fundamentale. În timpul pe care-l petreci, poți simți lumina care se aprinde în tine.”
Biserica Catolică nu a declarat niciodată că pânza a învelit trupul Mântuitorului, ci mai degrabă susține liberul arbitru al credincioșilor. Sfanta Evanghelie după Ioan spune că în mormânt a fost găsit giulgiul care l-a înfășurat pe Iisus, dar și mahrama care a fost pe capul Mântuitorului, deci doua piese.
Rămâne deci întrebarea ”Cum se face că pe giulgiu e imprimat chipul lui Hristos, dacă pe capul Său a fost pusă o mahramă?” Nici Biserica Ortodoxă nu a emis vreun verdict oficial asupra autenticității sau semnificației Giulgiului.
