În dimineața de 24 februarie 2022, Rusia a tras primele focuri pe teriroriul Ucrainei. Era începutul unui război la scară largă, pe care președintele rus Vladimir Putin l-a pus la cale, cu obiectivul de a "demilitariza și denazifica regimul" din țara vecină, totodată sub pretextul de a-i "salva" pe etnicii ruși.
S-au împlinit doi ani de atunci, iar ucrainenii rezistă în fața unui agresor care are capacitate militară de patru ori mai mare în ceea ce privește personalul și este net superioară și ca tehnică militară.
Doi ani de război Rusia - Ucraina
La începutul conflictului, la manifestațiile anti-război, pe o pancartă scria: ,,Dacă Rusia încetează să lupte, nu va mai fi război. Dacă Ucraina încetează să lupte, nu va mai fi Ucraina.”
Eroismul ucrainenilor a fost remarcat mai ales în primul an al războiului, când specialiștii făceau tot felul de calcule în ceea ce privește durata acestui conflict. Dacă rușii intenționau ca așa-zisa "operațiune militară specială" să fie una scurtă, ucrainenii s-au dovedit extrem de rezilienți și datorită ajutorului primit constant de la statele occidentale, în special SUA.
Între timp, conflictul pe care Putin îl dorea unul "blitz", după "modelul Crimeea", a ajuns la doi ani, timp în care peste jumătate de milion de soldați au fost eliminați, mii de civili au fost uciși și peste șase milioane de ucraineni și-au părăsit țara.
În primele luni de conflict, specialiștii au avertizat că o prelungire a războiului poate fi benefică doar Rusiei, iar pentru a evita această prelungire inutilă, care nu face decât să curme și mai multe vieți, Ucraina are nevoie de arme și muniție. Însă ucrainenii au primit doar anumite arme, iar acestea au fost furnizate oarecum eșalonat.
Calitatea armamentului occidental s-a văzut și în acea contraofensivă, începută în vara lui 2023, care a început timid, dar a avut unele progrese, relativ mici, ce-i drept. În tot acest timp, Rusia a trecut pe o economie de război, a mărit producția de tancuri cu 560% și a reușit să procure rachete și altă muniție de la Coreea de Nord.
Numai că stocurile de armament ale Occidentului nu sunt suficiente pentru a fi oferite urainenilor. Iar în aceste condiții, ei sunt nevoiți doar să reziste, nemaifiind vorba de contraofensive pentru a-și recupera teritoriile.
Acum, la doi ani de la startul conflagrației, Rusia câștigă tot teren, cu toate că o face cu pași mărunți. Pe lângă armamentul pe care îl are acum din belșug, Armata rusă are, în continuare, și personal mult mai numeros decât ceea ce are Ucraina. Iar militarii ucraineni sunt tot mai epuizați și populația e tot mai disperată pentru că ajutorul occidental este tot mai puțin.
După ultimele studii, doar un european din zece mai crede că Ucraina poate câștiga războiul cu Rusia. Iar totul vine pe fondul mai multor probleme complexe. De exemplu, SUA ezită să continue ajutorul pentru ucraineni, din cauza blocajelor din congres.
Însă și rușii se confruntă cu probleme. După cum spun unii observatori militari, dacă Rusia nu va putea cuceri rapid noi teritorii, fără ca Armata să sufere pierderi uriașe, Vladimir Putin ar avea dificultăți în a ascunde sau a masca totul, mai ales că urmează alegeri în Rusia. Observația a fost făcută de Lawrence D. Freedman, profesor la Kings College London, într-o analiză pentru publicația Foreign Affairs.
Iar pierderile Rusiei, odată cu cucerirea orașului Avdiivka, sunt mari dacă avem în vedere ceea ce a publicat bloggerul rus de război Andrei Morozov înainte de a se sinucide. El a spus că rușii au pierdut 16.000 de oameni doar la Avdiivka. Ucrainenii spun că pierderile rușilor ar fi de 47.000. Dar chiar dacă aceste pierderi ar fi doar de 16.000, așa cum spunea Morozov, care a declarat că a fost forțat să șteargă postarea, asta înseamnă că situația este foarte gravă.
- Conform ultimelor studii, Rusia ar mai putea susține lupta la acest nivel între doi și trei ani.
În tot acest context, analistul de politică externă Radu Albu Comănescu a analizat situația geopolitică actuală, în direct la Euronews România.
Expert: "A avut loc condensarea foarte rapidă, în doi ani, a taberelor care se opun"
Radu Albu Comănescu, analist de politică externă: "Reconfigurarea sistemului internațional, sau ceea ce s-a numit noua ordine mondială, apăruse deja ca deziderat încă din anii 2000 - 2010, la insistențele celor care se considerau un pic restrânși de plenipotența Occidentului, pe de o parte, Rusia, care pierduse un imperiu și China, care căuta să devină un centru informal al noului sistem global, cel puțin din punct de vedere economic și cu o justificare demografică pe care Partidul Comunist Chinez o avansa întotdeauna, pentru legitimare.
Ce s-a întâmplat acum? A avut loc condensarea foarte rapidă, în doi ani, a taberelor care se opun. Dar în loc de două, avem trei, din care una este extrem de confuză, sau cel puțin nu dorește să ia o decizie și ne amintește de perioada anilor 50, la începutul Războiului Rece, când aveam nealiniații, acum avem un Occident colectiv, global, așa cum avem un anumit sud global, pentru că despre el spunem că este indecis în acest moment.
Și avem această alianță destul de interesantă, pentru că este asimetrică în raport cu cele două tabere, dar și în raport cu membrii care o compun. Este vorba de Rusia China, Iran, Coreea de Nord și cei care se servesc de aceste poziții pentru a-și repoziționa propriile state pe scena internațională. Mă refer la statele BRICS, sau BRICS plus/minus Argentina, care doresc să aibă o voce internațională mult mai bine susținută. Prin G20, de pildă, care se dovedește a fi destul de disfuncțional atât timp cât Rusia este menținută acolo, sau prin alte tipuri de asociații.
Ce se întâmplă? Cele două tabere îmbrățișează o narațiune care este adesea conflictuală, în acest moment, mai ales între Rusia și sfera occidentală, dar se află într-o zonă de tatonări și circumspecție între spațiul euroatlantic și cel chinezesc.
Deci avem o transformare, suntem într-o perioadă de metamorfoză sau ceea ce am putea numi un inter regnum, până se rearanjează polii de putere și vom vedea cât de multipolară va fi această lume. Dar s-ar putea ca acest aranjament, acest inter regnum să dureze mult mai mult decât ne așteptăm și va depinde foarte mult de modul în care se sfârșește războiul din Ucraina."
Rolul Chinei în contextul geoplitic al războiului din Ucraina
Radu Albu Comănescu, analist de politică externă: "E un moment de slăbiciune pentru vest. Nu ne-am strâns bine lucrurile și nu ne-am angajat bine în acest conflict, Occidentul să sperăm că iese dintr-o perioadă de 30 de ani foarte relaxați, calmi, prosperi, cu o ideologie foarte deschisă și ei, făcând regulile jocului, și-au alocat partea leului din acest sistem, care îi frustrează pe unii.
Iar această frustrare pe care o vedem la doi actori vehemenți împotriva dominației occidentale a generat un soi de energie vindicativă. Și avem o Rusie foarte pusă pe treabă, cu o economie deja convertită la economie de război, mai puțin mobilizarea socială și o China care se află într-o zonă de calcul, de recompoziție.
Să nu uităm, China este o civilizație care gândește pe termen lung, profită de oportunitățile care i se oferă în context, dar planurile ei privesc termenul de repoziționare a Chinei ca și centru al activității planetare. Resursele demografice și economice o făceau să creadă că acest lucru îi venea mai ușor decât se întâmplă în realitate.
Și atunci avem doi poli mult mai ofensivi, mult mai bine calibrați către anumite obiective decât Occidentul, care abia se mobilizează. Și atunci conflictul între noi nu este doar unul militar și de narațiuni istorice și politice, ci și unul psihologic, de pregătire în fața conflictului.
În mod normal, acest lucru (n.r.: ca Ucraina să lovească și ținte în afara graniței) era perfect posibil și înainte de acestă observație venită de la NATO, care a fost cel care a moderat și Occidentul a fost cel care se temea de escaladare. Găseam nenumărate justificări de a nu provoca Rusia și ne amintim discursuri și de la Paris și de la Berlin, să nu umilim Rusia, sau să nu trimitem armament care ar putea provoca Rusia. Este motivul pentru care, teoretic, Guvernul de la Berlin ezită să trimită echipamentul Taurus.
Dar în mod normal, este perfect legitim ca Ucraina să lovească punctele care constituie baza de plecare în atacurile care îi privesc teritoriul. Când nu avea resusele, asta este un alt lucru. Încă nu le are. Strict juridic vorbind și legal, Ucraina poate să o facă, dar nu a făcut-o din cauza acestor cătușe invizibile, adică lipsa ajutorului occidental. E paradoxal ca acest lucru, să i se spună că poate face acest lucru acum, când nu are mijloacele, în timp ce atunci când era aproape să aibă mijloacele, i se spunea să nu o facă pentru că duce la escaladare. Deci e un pas legitim și sper că Ucraina are ingeniozitatea în a marca un punctaj ridicat împotriva Rusiei."
