L-am întâlnit pe Dani Ionescu la Festivalul Urban “Bărbați pe Mătăsari”, unde cu o seară în urmă avusese concert cu trupa sa, Dl Goe, și unde întreaga zi le-a dat oamenilor… în cărți. În cărțile de joc.
Am vrut să știu unde caută inspirația, unde se întâlnesc muzica și actoria, profesii pe care Dani le-a îmbrățișat și prin care se destăinuie, așa că l-am întrebat direct la “Despre una. Despre alta.”
Astfel am aflat că, licean fiind, s-a dus să facă mișto de colegii care jucau în trupa de teatru a școlii. Și tot dintr-o joacă, i-a cam plăcut pe scenă. S-a îndrăgostit de actorie, iar astăzi îi este profesie.
Asta e doar partea ancorată în realitate a lui Dani Ionescu, solistul trupei Dl Goe.
Cea mucalită e responsabilă pentru botezul formației. Una pe care n-o ștergi chiar ușor din playlistul cu melodii prinse din zbor, te miri de pe unde.
Muzica și actoria nu se întâlnesc doar în spectacolele de musical. A jucat în spectacole de teatru unde, cunoscându-se că este un bun muzician, i s-a cerut să cânte, însă Dani a mărturisit că: “Mi-ar plăcea să mă îndepărtez un pic de zona asta. Adică, dacă fac actorie, să fac actorie.”
Ce aduce emoția scenei
“E un soi de terapie chestia asta. Adică cu teatrul cunosc experiențe noi, iar cu muzica trag o concluzie. Cu teatrul e mișto că poți să experimentezi sau să vorbești despre cum ar fi dacă ai fi criminal sau dacă ai fi infidel. Sau dacă ai fi cuminte. Sunt atât de multe ipostaze sau situații în care poți să fii pus. Oricum, în tine trăiesc mult mai mulți oameni decât ar trăi în mod normal și e un beneficiu să poți să ai parte de așa ceva, că, practic, te cunoști pe tine mai bine într-o formă sau alta. Dar nu cred că mă schimbă într-un mod așa elemental”, a spus Dani.
Actoria a venit cu multe învățăminte. “Au rămas și le-am transpus și în alte... Ori situații de viață, ori în muzică. Sau invers. Ce am învățat în muzică, am transpus. Este o reflecție a dezvoltării tale și a parcursului tău ca om. Dacă înțelegi chestia asta, poate să fie un lucru foarte, foarte mișto”, a mai spus artistul.
L-am întrebat dacă a existat un rol care l-a împlinit, iar Dani și-a amintit de interpretarea lui Elvis: “Mi-a plăcut foarte mult să îl joc pe Elvis, deși, din păcate, a fost un fel de spectacol privat, nu a apucat să vadă lumina zilei pentru public. Trei luni am repetat pentru spectacolul respectiv, l-am și jucat în fața unui public mai select și a fost o plăcere să stau, să mă uit la filme, să studiez și să descopăr chestii în mine. Adică, la un moment dat, chiar credeam că pot fi. Adică, mi se pare și mie incredibil că pot să fiu Elvis.”
Nu obișnuiește să refuze roluri, însă, cu toate acestea, a refuzat să joace un preot. Pentru că, în acel spectacol, rolul nu avea nimic justificat.
De ce Dl Goe?
“De ce, nici eu nu știu. Probabil dintr-o frustrare. Ulterior mi-am dat seama de chestia asta. A venit pur și simplu random. Repetam la spectacolul acela cu Elvis și m-am gândit să fac și eu un proiect cu muzică lăutărească și muzică blues. Găsisem eu niște puncte comune. Începusem să fac niște experimente, cum să se cheme proiectul și am zis: “A, Dl Goe“. Și după aceea, mi-am dat seama că, de fapt, asta era o frustrare mică, pentru că în clasa a treia sau a patra, când s-au făcut serbările de final de an și toată lumea prezenta o scenetă, eu voiam să joc în “D-l Goe” și n-am jucat”, a povestit artistul.
Când trupa s-a înființat, personajul Dl Goe al lui Caragiale se regăsea în muzica trupei. Printr-un exercițiu de imaginație, a plasat personajul în vremurile noastre: “Dacă Dl Goe a crescut odată cu noi, înseamnă că și el ar fi acum mare. Și ce ar face el, unde ar fi angajat, unde ar studia, ar sta cu chirie în București? Cu siguranță ar face Spiru Haret. Ar lucra, probabil, la un shop and go.”
Atunci când compune muzică, inspirația vine din experiențe personale, alteori din imaginație. “De obicei se trag niște concluzii. Adică, dacă sunt într-o etapă de viață și cred că am terminat acea etapă de viață și tragem, așa, o concluzie, îmi vin niște idei. Unele habar nu am de unde îmi vin, pur și simplu îmi vin.”
Trupa Dl Goe cântă, bineînțeles, și piese proprii. Dar a refăcut și una dintre piesele cântate de Margareta Pâslaru, “DaDirliDarlaDa”, deși de-abia în 2016 a ascultat muzica artistei, moment în care s-a și îndrăgostit de muzica ei.
Am aflat, de asemenea, că Dani este înnebunit după muzica turcească psihedelică, din anii '60, la care a ajuns ascultând protomanele românești și muzică surf.
Când trupa Dl Goe a împlinit 5 ani, la concertul aniversar, a cântat cu Paulina, artista care își definește stilul muzical ca fiind o combinație catchy între manele balcanice și pop cu nostalgii nouăzeciste. Mai mult decât atât, Paulina se va regăsi pe următorul album Dl Goe, dar și Dani va avea două piese pe noul album al Paulinei. Win-win.
Dl Goe pregătește un film de lung metraj
Ca o continuare a poveștii de pe primul album al trupei, lungmetrajul prezintă un băiat care se îndrăgostește de o fată. Acesta fuge cu ea la mare și “rămâne cu buza umflată”. Pe cel de-al doilea album al trupei și în film, vom afla ce s-a întâmplat cu acea fată.
Până se va lansa lungmetrajul, fragmente din film vor putea fi urmărite în videoclipurile trupei. Însă nu într-o ordine cronologică, cât să ne pună imaginația la treabă.
Un turneu de… apartament
Dacă îți dorești să asculți muzică live la tine acasă, nu trebuie decât să îți aduni prietenii și să trimiți un mail către trupă. De buna dispoziție se va ocupa Dl Goe.
Cât despre teatru, pe Dani îl putem vedea jucând în această perioadă în piesa “Și din 10 nu a mai rămas niciunul”, a Agathei Christie, la Teatrul Avangardia, și în piesa “O oră de liniște”, o comedie de Florian Zeller, la Sala Dalles sau la Sala Gloria.
Locație: LOKAL
