Energia "verde" azeră nu este o soluție magică pentru reducerea dependenței UE de Rusia, spun experții.
"De la începutul războiului cu Rusia, am decis să întoarcem spatele combustibililor fosili ruși și să ne diversificăm către parteneri energetici de încredere."
Ce rol joacă România în această poveste
Comentariile făcute de Ursula von der Leyen în decembrie anul trecut au fost făcute cu ocazia semnării unui acord pentru construirea unui nou cablu submarin pe sub Marea Neagră, un cablu care se presupune că va permite Azerbaidjanului și Georgiei să furnizeze energie electrică ecologică pe piețele din Ungaria și România.
În ciuda tonului direct și sfidător al remarcilor președintelui european, experții spun că fanfara care a însoțit așa-numitul proiect al cablului de la Marea Neagră ascunde problemele imense din jurul acestei inițiative. Printre acestea se numără, în primul rând, rentabilitatea sa și fezabilitatea reală a obiectivelor de mediu declarate.
"Uniunea Europeană a fost o prostie să creadă că aceasta este o idee bună", spune Andras Perger, un militant pentru climă și energie de la Greenpeace Ungaria. "Se vorbește prea mult despre el, un proiect incert care, pentru mine, nu pare deloc viabil din punct de vedere economic."
Ministrul Energiei român, Virgil Popescu, a spus că prin proiectul care se va dezvolta între compania azeră Socar și compania românească Romgaz, România va deveni un nod important, un hub energetic atât de energie electrică cât și de gaze naturale.
”Prin acest Memorandum de Înțelegere cele două companii oficializează intenția lor de a explora oportunitățile de dezvoltare în comun a unui proiect de gaze naturale lichefiate la Marea Neagră. Proiectul ar consta într-un terminal de lichefiere a gazelor naturale şi un terminal de regazeificare precum și alte instalații și facilități necesare în scopul transportului de gaze din zona caspică în România.
Companiile semnatare își propun să inițieze elaborarea în comun a unui studiu care să identifice fezabilitatea tehnică, financiară și comercială a unui asemenea proiect, iar în baza rezultatelor acestuia să demareze negocieri în vederea încheierii unui acord privind termenii și condițiile de dezvoltare a proiectului GNL Marea Neagră.”, se arată în comunicatul de presă.
'Ghețarii devin din ce în ce mai mici'
În prezent, peste 90% din energia azeră provine din surse neregenerabile, având în vedere că parcurile eoliene din Marea Caspică, care ar trebui să alimenteze viitorul cablu, nu există deocamdată. S-a vorbit despre posibilitatea de a utiliza și potențialul hidroenergetic al Georgiei, dar ecologiștii locali avertizează că capacitatea țării a fost mult timp supraestimată.
"Nu avem niciun mijloc de a aproviziona țările Uniunii Europene. Într-adevăr, va fi suficient dacă vom fi capabili să ne satisfacem propriile nevoi", spune Dato Chipashvili, analist la Green Alternative, un ONG georgian. "Potențialul va fi discutabil și în viitor, din cauza schimbărilor climatice, deoarece râurile noastre se bazează pe ghețari, iar ghețarii noștri se diminuează".
Chiar și lăsând la o parte munca de construire a mijloacelor de generare necesare, studiile anterioare sugerează că construcția cablului în sine va costa probabil între două și trei miliarde de euro, pentru o furnizare de energie electrică care amenință să fie considerabil mai mică decât cererea prognozată.
"Ei spun că va fi o linie cu o capacitate de trei gigawați, dar sursele internaționale spun că va fi de doar un gigawatt", explică Perger. "Este chiar nimic, din punct de vedere european"."
Marian Mandru, de la Greenpeace, susține că există mai multe posibilități de creștere a sustenabilității la nivel local în Ungaria și România, atât prin îmbunătățirea eficienței energetice, cât și prin investiții în surse regenerabile interne. "Sunt convins că, dacă acești bani ar fi investiți în investiții mai bune și, în special, în investiții mai locale, ar face o diferență mult mai mare", spune el.
A fost totul doar un mesaj?
Există, de asemenea, problema războiului îndelungat dintre Azerbaidjan și Armenia, țara vecină, cu privire la statutul Nagorno-Karabah, o regiune separatistă de etnie armeană din Azerbaidjan, care în ultimii ani a fost teatrul unor ciocniri violente și mortale între cele două părți.
Potrivit lui Richard Giragosian, director al Centrului de Studii Regionale din Armenia, aparenta reticență a UE de a lua în considerare conflictul în termenii oricărui acord energetic "tinde să justifice victoria Azerbaidjanului autoritar asupra democrației care se luptă în Armenia".
Faptul că proiectul cablului Mării Negre are sau nu perspective reale de succes va depinde în mare măsură de rezultatele unui studiu de fezabilitate care urmează să fie publicat la începutul anului 2024. CESI, compania italiană însărcinată cu realizarea cercetării, a refuzat un interviu pentru acest articol.
În general, însă, există sentimentul unora că, în cele din urmă, este posibil ca inițiativa să fi servit mai degrabă ca o declarație politică convenabilă decât ca o alternativă cu adevărat viabilă la dependența energetică a Rusiei.
"Anul trecut, a existat o anumită disperare de a arăta care ar putea fi opțiunile Europei", spune Mandru. "Personal, mă îndoiesc că se va întâmpla. Probabil că au vrut doar să trimită un mesaj - că, într-un fel, ne vom descurca".
