Comisia Europeană va organiza o conferință a donatorilor pe 16 martie, la Bruxelles, pentru strângerea de fonduri destinate Turciei și Siriei. Banii vor fi direcționați pentru ajutorarea oamenilor afectați de seism. Între timp, supraviețuitorii caută adăpost și hrană, în orașele devastate.
Refugiu printre ruine
Cunoscut încă din Antichitate ca unul dintre cele mai mari orașe ale lumii greco-romane, localitatea Antakya este azi distrusă în mare parte din cauza seismului devastator din 6 februarie. Imaginea ruinelor care au rămas pe locul unde se afla una dintre cele mai vechi moschei din lume vorbește de la sine despre dezastrul care s-a abătut asupra orașului. Moscheea Habib Najjar a mai fost distrusă în cutremurul din 1853 și a fost reconstruită ulterior. Lăcașul de cult purta numele unui tâmplar care ar fi tr[it în aceeași perioadă cu Iisus Hristos.
Unii supraviețuitori ai seismului și-au găsit refugiul printre ruine.
Bulent Cifcifli, supraviețuitor al cutremurului: ”Strada Herod, care datează din perioada Imperiului Roman, a fost prima stradă luminată (n. red. cu torțe romane). Se cheamă așa din epoca romană. Orașul s-a prăbușit de șapte ori, asta este a opta oară când se întâmplă. De fiecare dată a fost reconstruit. Cu voia lui Dumnezeu, vom putea să-l reconstruim și să trăim aici.”
Bărbatul povestește cum și-a căutat mama printre ruine, cu disperare.
Bulent Cifcifli, supraviețuitor al cutremurului: ”Când m-am însurat și am părăsit casa părintească, i-am spus să vină să locuiască cu noi. Mi-a spus că frații mei sunt acolo. I-am zis: Ce se poate întâmpla? Mi-a răspuns: Exclus, vreau să mor pe această stradă. Și a murit pe această stradă. Dumnezeu să o ierte.”
”Orașul este mort”
Mehmet Ismet, supraviețuitor al cutremurului: ”Nu vor putea reconstrui orașul mai devreme de zece ani. Orașul este mort. Asta este. Este nevoie de mult timp și mulți bani. În fiecare zi, mai sunt 20-30 de morți sau răniți. Oamenii plâng din toată inima. Lumea e tristă.”
Orașul a fost un centru al creștinismului, apoi a atras musulmani, devenind un loc al toleranței, o identitate care și-a pus amprenta pe istoria, cultura și arhitectura locului. Pus la pământ de mai multe ori, din cauza cutremurelor, orașul a trecut prin mai multe procese de reconstrucție.
