Cel mai vechi cinematograf din România a împlinit 110 ani. A fost deschis în 1913 de un cunoscut producător de la acea vreme, Janovics Jeno. Clădirea în care se afla cinematograful este situată în inima orașului Cluj-Napoca și a aparținut cândva unui cunoscut antreprenor pe nume David Sebestyen.
Cinema Arta a fost construit între 1910 și 1913 perioadă în care a căpătat reputația de bijuterie arhitecturală în stilul secession. Odată cu instalarea regimului comunist, în 1948, toate cinematografele au intrată în posesia statului. Abia 2010 cinematograful a fost retrocedat familiei lui David Sebestyen, a cărei moștenitoare, Monica, a transformat clădirea într-un spațiu independent.
Monica Sebestyen, manager cultural, director Cinema ARTA: ”Aducem în principal filme europene sau filme non mainstream universale și în programare ceea ce este specific pentru alta sunt seriile si programele curatoriale care nu exista la mall, avem niște direcții pe care le urmăm cum sunt filmele clasice de marți, seria de filme documentare, programele pentru copii și de educație cinematografica.”
Cinematograful mai are un secret, este jumătate cafenea
12 oameni au grijă de cinematograful dotat cu 175 de locuri. Din echipă face parte și curatorul filmelor, Anca.
Anca Caramelea, curator: ”Aș vrea să nu le arătam aceeași poveste de 10 ori doar cu un titlu diferit. Să le arătam niște povesti cu potențial care au și puțin spirit civic care îi pot ajuta să înțeleagă mai bine concepte precum familie, prietenie, comunitate, toleranță, responsabilitate socială și așa mai departe.”
Fiind jumătate cafenea și jumătate cinematograf, Cinema ARTA atrage și studenți. Janine s-a mutat de curând din Germania în România unde studiază montajul de film.
Janine: ”Pentru mine arta cred că este legat cel mai mult de amintirea că acolo am văzut primele lucrări făcute de mine pe un ecran mare și sunt si foarte multe emoții pe care le-am simțit, de bine, de rău.”
Funcționarea unui astfel de cinematograf nu este ușoară, mai ales în concurență cu platformele de streaming. În ciuda vechimii pe care o are și a faptului că este unul dintre puținele cinematografe independente care mai rezista, autoritățile nu fac eforturi să finanțeze programe culturale aici.
