Statul Islamic a revendicat, joi, responsabilitatea pentru cele două explozii care au ucis aproape 100 de persoane și au rănit zeci de oameni la o ceremonie în Iran pentru comemorarea comandantului Qassem Soleimani, care a fost ucis de o dronă americană în 2020, transmite Reuters.

Cine se află în spatele exploziilor din Iran. Iulian Chifu: "Avem practic două variante"

Analistul de politică externă, Iulian Chifu, a vorbit în direct la Euronews România despre exploziile din Iran, soldate cu aproape 100 de morți.

Acesta consideră că în spatele atacului ar putea fi ori organizația teroristă a suniților, ori ISIS.

Iulian Chifu, analist de politică externă: "Fiind vorba despre un atac terorist, avem practic două variante: una este organizație teroristă a suniților din Iran care sunt oprimați în zona Sistan-Baluchestan și care au avut în trecut nenumărate atacuri teroriste și, într-adevăr, cea de-a doua, cea sugerată deja de administrația americană, organizația Stat Islamic.

Acum cel mai important e să vedem în ce măsură reușesc autoritățile iraniene să descopere. Pot să identifice dispozitivele explozibile și pot să determine cine au fost autorii. În orice caz, ele nu sunt atacuri convenite la nivel statal și nu sunt orchestrate de Israel sau de SUA."

Jurnalist Euronews: "Se discută despre faptul că Iranul ar știi deja cui aparține acest atac și că ne-ar lăsa pe noi să ne luptăm în opinii. Ce credeți?"

Iulian Chifu, analist de politică externă: "Este puțin probabil, dar în momentul în care își face analiza este în interesul său, ca stat serios, să anunțe ceea ce a descoperit. Cred că este prematur, însă, fiind vorba de un atac terorist cu dispozitive explozibile manevrate de la distanță, e puțin cam devreme pentru ca Iranul să fi știut acest lucru. Dacă o știa, avea și capacitate de prevenție.

Cred că în momentul de față este în continuare în analiză și are, evident, mai multe ipoteze. Vom vedea în perioada imediat următoare.

Nu uitați că există și alte capacități de natură intelligence și vom afla și de la schimburile de informații cu serviciile internaționale. Sigur, Israelul, în primul rând, are sub atenție deosebită Iranul, în primul rând pentru capacitățile sale nucleare în dezvoltare și pentru un număr de amenințări directe la existența statului Israel. Deci are tot interesul să știe ce se întâmplă pe teren. Și probabil că sursa primară în a afla ce se întâmplă în Iran va veni inclusiv la nivel Occidental, de la schimbul de informații cu statul Israel, dacă va fi cazul."

Impactul atacului asupra Orientului Mijlociu

Iulian Chifu, analist de politică externă: "Sunt un număr de elemente care în ultima vreme au apărut. E vorba în primul rând de eliminarea vice-liderului Hamas în în sudul Beirutului, deci în Liban. Dar am văzut reacția lui Hasan Nasrallah, liderul Hezbollah, care marchează mai degrabă reținerea care a existat în toată această perioadă de a se implica în război. Avem, pe de altă parte, o amenințare directă în Yemen, dar care vizează în mod special traficul de nave. Am văzut și o informație care afirmă faptul că Rusia ar fi comandat asemenea atacuri asupra capabilităților militare, de data aceasta britanice din regiune, care apără acel trafic comercial. Avem, pe de altă parte, o presiune foarte mare a acestor miliții șiite pro-iraniene din Irak pentru a elimina trupele americane de pe teren. Și iată, avem și acest atentat.

Sunt elemente disparate. Dacă cineva le orchestrează, fie și prin suprapunerea ca interval de timp pentru a escalada, totuși trebuie să ia în considerație câteva lucruri. În primul rând liderul, comandantul, șeful suprem acolo este cel religios, adică Ali Khamenei, președintele fiind subordonat și în general puterea civilă subordonată puterii religioase. Deci liderul suprem a cerut zonei militare să nu angajeze, să nu deschidă o posibilitate pentru a intra într-un conflict militar cu Israelul. De asemenea, am văzut liderul Hezbollah, care în egală măsură a venit și a marcat faptul că nu are nicio intenție de escaladare.

Sigur că problemele sunt multiple în Orientul Mijlociu. Există și niște limite ale acestor organizații. În momentul în care unele dintre elementele fundamentale a liniilor roșii proprii vor fi încălcate, presiunea publică ar putea să-i determine să facă și un pas înainte. Dar la momentul la care facem vorbire și pe un interval previzibil, nu vedem o escaladare a situației din Orientul Mijlociu.

De altfel, ați văzut că și portavionul american, plasat în zona Libanului și făcând presiunea asupra Hezbollahului libanez, s-a retras din Mediterană, lucru care arată că la nivelul discuțiilor subterane, la nivelul schimburilor de informații, lucrurile sunt calmate pe această dimensiune."