Fiica unui fost jurnalist român, stabilit de ceva timp în Israel, este înrolată în armata Israelului și luptă împotriva Hamas. Tânăra, care are în jur de 20 de ani, este într-o bază militară aflată foarte aproape de Rafah, noul punct fierbinte al războiului, singurul care permite ieșirea din Gaza spre Egipt.
Bărbatul se teme pentru fiica lui și are inima strânsă ori de câte ori vorbește cu ea. Anumite lucruri pe care i le povestește îi rămân și lui în minte, de parcă ar fi acolo cu ea.
Deși mulți vor să plece de acolo, Alin Bogdan Avram este sigur că nu o să părăsească Israelul, pentru că asta ar însemna să își abandoneze copilul.
„Ne-a povestit despre sala de mese, unde era sânge pe jos. Am simțit-o afectată”
Alin Bogdan Avram: „Practic, ea acum este în baza ei, pe granița cu Egiptul, într-un punct de pază, pichet de frontieră cum erau denumite în România, câțiva kilometri la sud. Complicat era și înainte locul, pentru că acolo e o zonă unde se face trafic de droguri, erau cei de la ISIS care treceau, voiau să aducă droguri în Israel, dar acum pericolul e cu atât mai mare. Baza ei a fost sub focul Hamas și ar exista pericolul să fie alte atacuri, inclusiv din partea unor organizații teroriste din Egipt. Chiar în urmă cu câteva luni a fost atacată baza, cu focuri de armă, deci în toată regula. Acum, cu atât mai mult având în vedere că tensiunea crește în continuare în zonă”.
Ce înseamnă serviciu militar în Rafah sau în apropiere? Fiica dvs acționează într-un context excepțional, ce s-a schimbat în program, cum sunt turele, mergi într-un punct și nu știi când te întorci acasă?
Alin Avram: „Da, bineînțeles, și asta și sunt suplimentați. În loc de doi sunt trei sau patru, patru militari de regulă. Tensiunea e mai mare, bineînțeles. O întrebăm tot timpul cum e, dacă totul e bine, dacă face față situației, însă încercăm să nu răscolim foarte mult. Am avut experiența de săptămâna trecută, chiar după ce s-a întors în bază, când ne-a povestit despre sala de mese, unde era sânge pe jos. Am simțit-o afectată și chestia asta, să o readuci în memorie, este greu, e mult prea greu pentru ea. Ne-a spus că e mai greu, bineînțeles, i-am spus că cel mai important lucru este să fie foarte atentă la tot ce a învățat și a aprofundat, să se gândească foarte bine la fiecare mișcare pe care o face, să aibă grijă de viața ei și, nu știu, să facă ceea ce trebuie să facă”.
„Nici nu se pune problema să plecăm. Nu”
Dacă s-ar pune problema, în cât timp ați ajunge la fiica dvs?
„În momentul de față, noi nu am putea să mergem acolo. Nu avem acces în zona respectivă. Chiar astăzi am făcut niște cumpărături pentru că mâine sunt niște camioane care adună pachete pentru militarii care sunt în zonă dacă părinții vor să le trimită ceva. În marea majoritate, au tot ce le trebuie”.
„Civilii au dus de la lucruri de igienă personală, până la hrană, dulciuri, absolut tot. Ea a vrut și ceva de suflet să îi trimitem. Putem să trimitem, dar noi nu mergem în zonă”.
„Fiica noastră este în armată. Are nevoie de noi și de susținerea noastră. Dacă noi am pleca, ar însemna că noi am abandona-o aici. Nici nu se pune problema să plecăm. Nu”.
