Războiul din Israel a intrat în cea de-a treia zi, însă este considerat unul surprinzător, în continuare, dacă avem în vedere că serviciile de intelligence din Israel sunt printre cele mai bune din lume și, cu toate acestea, au fost surprinse. Însă acest conflict israeliano-palestinian a început cu mult timp în urmă. Fâșia Gaza a redevenit, astfel teatrul unor atacuri extrem de dure, după ce gruparea Hamas a reușit să surprindă statul Israel.
Mai mult, războiul a început, în mod simbolic, de Sabbath (n.r.: semnul lui Dumnezeu), adică ziua odihnei săptămânale, în religia iudaică. În plus, atacul a avut loc la o zi după aniversarea a 50 de ani de la atacul Egiptului și Siriei (1973), care a declanșat un război major în Orientul Mijlociu.
La Euronews România, experții au încercat să explice care este motivația acestor atacuri.
Ce înseamnă războiul din Israel
Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe: "Cred că argumentul religios este doar unul aparent, pentru că, în spate, judecând după consecințe (suntem într-o etapă preliminară a acestui conflict), impactul, în primul rând, este legat de apropierea pe care statele arabe din Golf, mai ales Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, au realizat-o politic, diplomatic, cu un brokeraj american, în relația cu Israelul.
Hamas este o grupare radical-islamistă, creată în 1987, urmând o ideologie de tip Frăția Musulmană din Egipt și fiind, operațional și financiar, fără niciun fel de dubiu, sprijinită de Iran. Deci din acest punct de vedere, această evoluție a Israelului, într-un plan de acomodare a relațiilor cu lumea arabă puternică, în mod categoric, a generat o problemă în ceea ce privește Hamas-ul. Ceea ce se întâmplă în Orientul Mijlociu nu rămâne în Orientul Mijlociu.
Totodată, Hamas, în 2007, a intrat în conflict cu gruparea palestiniană Al Fatah și, în acel moment, practic, președintele Abbas și-a mutat rezidența, inclusiv în ceea ce privește palestinienii, spre malul de vest, Cisiordania, Ramallah, practic rămânând Hamas stăpân pe Fâșia Gaza. În egală măsură, Tel Aviv a încercat o tatonare inclusiv prin deschiderea pieței muncii din Israel și palestinienii din acea zonă, cu speranța că liniștea va domni. Hamas și-a dorit, cel puțin în aparența acestui conflict, o denormalizare a acestor relații la care Israelul a lucrat politic și diplomatic și alături de statul Israel, inclusiv Iordania și Egiptul.
Cum a reușit Hamas un fel de "11 septembrie"?
Cristian Diaconescu, fost ministru de externe: "Întrebarea este extrem de serioasă (n.r.: întrebarea cum a fost posibil așa ceva), chiar în spectrul politic israelian, evident, în acest moment, totuși, această întrebare așteaptă răspunsuri și probabil nu vor fi unele simple. Sigur că, din punct de vedere al structurilor de informații, Israelul are printre cele mai puternice instituții din lume.
Într-o zonă care oricum prezenta un termen de pericol potențial din 1947, s-a întâmplat o asemenea desfășurare în ceea ce privește o ofensivă care se pregătește din timp, se pare, cu un an înainte, mai ales în ceea ce privește dotarea și înzestrarea cu armament. Un mare semn de întrebare, iar folosirea lor (n.r.: a rachetelor) presupune un anume timp de pregătire.
Se pare că, din zonele de protecție adiacente Fâșiei Gaza, Israelul a mutat cam 70% din forțele militare spre Cisiordania, acolo unde se încerca, înclusiv prin prezența trupelor militare, un anumit tip de echilibrare. Pare-se că încep să apară semnale în legătură cu informații, evaluări transmise de structurile de informații, care, la un moment dat, nu ar fi fost avute în vedere de decidentul politic.
Dar apar probleme în ceea ce privește pachetul de modificări legislative și care se pare că ar fi afectat un anume regim de imunitate de care beneficiau militarii și cei care lucrau în serviciile de informații în fața instanțelor de judecată. Deci sunt multe elemente. Societatea nu a urmărit foarte atent evoluțiile politice tensionate din ultima perioadă, din Israel, iar acum se fac aceste relaționări, dar un răspuns categoric nu avem în acest moment."
Serviciile israeliene, luate prin surprindere
Ovidiu Raețchi, președintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență: "E clar că se conturează tot mai clar că avem eșecuri pe trei paliere: unul politic, care a impus o anumită linie de negociere în raport cu Hamas, iar Hamas fiind văzut ca o soluție de a rupe cumva unitatea taberei palestiniene, de a avea un bloc sudic, Hamas, și un bloc central, Fattah, autoritatea palestiniană, iar această dezbinare să țină cumva unitatea palestiniană incapabilă să se organizeze politic.
Avem o vină la nivelul intelligence-ului, dar nu ar trebui să vorbim de Mossad. Noi suntem obișnuiți să evocăm Mossadul. Partea de responsabilitate a Mossadului e mai puțin în zonele Orientului Mijlociu, în zonele arabe și în zonele palestiniene, cu precădere. Aici e o responsabilitate a Ammanului, a intelligence-ului militar israelian și a FBI-ului israelian, dacă vreți.
Dar, mai presus de toate, o responsabilitate militară, pentru că am avut mutări semnificative de trupe dinspre Gaza spre Cisiordania, iar aceste mutări semnificative au fost dublate de sărbătorile de Sabah, practic, frontiera fiind lăsată inacceptabil de descoperită, chiar și în condițiile în care nu existau informații care să creeze îngrijorare.
Iar toate aceste trei elemente se unesc într-o probabilă stare de relaxare, care a existat pe fondul încrederii în societatea israeliană, așa cum a s-a întâmplat și în 1973. Și faptul că am avut un mare festival cu mii de oameni atât de aproape de graniță, în condițiile în care prudența ar fi cerut, probabil, ca astfel de mari manifestări să se fi desfășurat la o limită mult mai sigură, arată că exista această stare de încredere în structurile de siguranță, deși între factorul politic, Netanyahu, dar și ministrul securității și armată există mai multe paliere de disensiune."
SUA ajută Israel, în războiul cu Hamas
SUA au anunțat că au trimis, în Marea Mediterană, cel mai mare portavion din lume, pentru a sprijini armata israeliană. În ajutorul statului Israel va sosi și un crucișător, distrugătoare cu rachete ghidate, dar și escadrile de avioane de luptă. Secretarul american al Apărării Lloyd Austin susține că SUA vor să se asigure că Israel își poate apăra cetățenii.
Ovidiu Raețchi, președintele Centrului Euroatlantic pentru Reziliență: "A fost, probabil, factorul strategic pe care cei din Hamas l-au avut în vedere. Există două lucruri care sunt importante dincolo de această etapă de câteva ore, în care ei au părut să domine Fâșia din sud. Există elementul ostaticilor, care vor fi valorificați de Hamas în următoarele săptămâni, pentru a încerca să oprească ofensiva israeliană și există elementul agenților Hamas, care au intrat sâmbătă în Israel, nu cu scopul de a lupta pe termen scurt, nu cu scopul de a lua ostatici, ci cu scopul de a-și pierde urma pentru o săptămână, o lună, astfel încât procesul de pace să poată fi dinamitat în etape, pe măsură ce Hamas are nevoie de asta.
Acești doi factori au fost gândiți strategic și urmăriți de Hamas tocmai pentru că este o organizație paramilitară de tip terorist, care nu are capacitatea unul conflict clasic cu Israelul, nu are armament greu cu care să susțină un astfel de conflict. Dacă Israelul și-ar fi dorit vreun moment să ocupe Fâșia Gaza, ar fi putut să o facă. Israelul s-a retras unilateral din Fâșia Gaza prin decizia fostului mare general Charon, lucru care a permis, se dovedește, o decizie nu foarte inspirată, deși tabăra palestiniană cere autonomie și independență, pentru că imediat după această retragere, a devenit tot mai periculoasă.
Hamasul câștigă alegerile, Hamasul intră într-un război civil cu Fattah și îl izgonește, Hamas încearcă o suită de operațiuni sinucigașe și operațiuni în teritoriul israelian, după care Hamasul apelează la un conflict de dimensiuni est-europene și de un nivel care nu a mai fost, de la Holocaust, pentru israeliani sau pentru evrei."
Cristian Diaconescu, fost ministru de Externe: "În mod evident, dialogul care nu este la vedere este unul încins în această perioadă. Antony Blinken a avut convorbiri cu toți liderii arabi, cu miniștrii de externe și toți și-au exprimat preocuparea, toți își doresc pacea, niciunul dintre ei nu a ieșit public să o spună.
Mai este o problemă. Pivotali sunt, din acest punct de vedere, Arabia Saudită, care înregistrează un deficit economic foarte serios și avea un proiect economic cu Israelul, de a atrage tehnologie și investiții performante israeliene în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, care și-au dublat schimburile cu Israelul.
Foarte semnificativi în zonă sunt reprezentanții iordanieni și egipteni. Egiptul este cât se poate de bine ancorat pe tot felul de paliere de negociere. Dar o acțiune militară devastatoare, așa cum anunță Tel Aviv-ul, ar genera o problemă de legitimare privind Egiptul, care, într-o perioadă scurtă, are alegeri. De aceea este cât se poate de complicat acest joc cu miză absolut diabolică în ideea de a negocia soarta unor oameni luați ostateci, aduce o componentă și o dimensiune în plus. Forța militară a Israelului este una covârșitoare în zonă, nici nu se pune problema. Iar tentația este, în mod evident, de a intra la ras în Fâșia Gaza.
Însă apar probleme umanitare, pentru că sunt peste 2,3 milioane de palistinieni acolo și nu au cu toții o relaționare cu Hamas, mai ales că acel comportament al jihadiștilor a fost unul brutal și în legătură cu poziționarea palestinienilor. Deci e foarte complicat, iar zilele următoare este deciziv, din acest punct de vedere, dar ofensiva militară va avea loc, nu se poate altfel."
Ovidiu Raețchi: "E foarte posibil să avem celule jihadiste sau pro-jihadiste sau lupi singuratici, care să considere că acum este momentul să acționeze. Decisivă va fi poziționarea unor forțe care nu fac parte din această grupare suunită favorabilă reconcilierii cu Israelul, ci de statele care au o relație mai bună cu Hamas-ul și care pot să influențeze poziționarea, adică Turcia, Erdogan, care de-a lungul timpului a avut poziții mai ostile față de Israel și poziții favorabile față de Frăția Musulmană din Gaza, care este Hamas-ul și Qatarul, care ar sprijini Frăția Musulmană.
Primul beneficiar este Hamas, deși e posibil să fi făcut un calcul greșit. Al doilea beneficiar, din fundal, este Rusia, care va împinge cât de mult poate elemente de dezinformare, pe subiectul ăsta și va încerca să pună pe agenda publică internațională subiectul, astfel încât propriile sale masacre din Ucraina, sau propriile sale eșecuri din Ucraina să treacă în umbră.
Dar cel mai important beneficiar pare să fie Iranul, pentru că, pe termen scurt, un proces de pace între Arabia Saudită și Israel ar fi născut o potențială alianță pe termen lung între blocul suunit musulman și Israel, care ar fi izolat semnificativ poziția iraniană în Orientul Mijlociu, unde Iranul deține acest coridor șiit, care duce de la Teheran până la granița Israelului, trece prin Irak, prin Siria și Liban."
