Orientul Mijlociu s-a aflat pentru o scurtă perioadă pe marginea prăpastiei în contextul în care Iranul a lansat în urmă cu câteva zile un baraj de rachete de croazieră, rachete balistice și drone asupra Israelului, ca răspuns la un atac asupra unei clădiri diplomatice din Damasc despre care Teheranul spune că a fost organizat de Israel. Tensiunile sunt în continuare ridicate între cele două puteri regionale, însă momentan situația pare a fi sub control.
Conflictul a atras din nou atenția asupra capacităților militare ale Iranului. Iată cât de puternică este armata Teheranului.
Un război hibrid
Oficialii israelieni au declarat că vor răspunde la orice atac al Iranului cu un contraatac, ceea ce ar putea determina noi represalii din partea Iranului. În acest context există un pericol real pentru un război regional mai larg. Există chiar o șansă ca un astfel de conflict să antreneze Statele Unite, deși Washingtonul a precizat că nu a avut nimic de-a face cu atacul de la Damasc.
Israelul și Iranul sunt angajați de multă vreme într-un război hibrid, axat pe atacuri cibernetice, asasinate și comploturi. Israelul încearcă de ani de zile să întârzie dezvoltarea programului nuclear iranian.
Ce fel de amenințare militară reprezintă Iranul?
Iranul are o armată compusă din cel puțin 580.000 de membri activi și aproximativ 200.000 de rezerviști instruiți. Aceștia sunt împărțiți între armata tradițională și Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice, potrivit unei evaluări realizate anul trecut de Institutul Internațional pentru Studii Strategice.
Armata și Gărzile au fiecare propriile forțe terestre, aeriene și navale, iar Gărzile sunt responsabile pentru securitatea frontierelor Iranului. Statul Major General al Forțelor Armate coordonează ramurile armate și stabilește strategia generală.
Din rândul Gărzilor Revoluționare Islamice face parte și Forța Quds, o unitate de elită însărcinată cu înarmarea, antrenarea și sprijinirea milițiilor proxy din Orientul Mijlociu, cunoscută sub numele de "axa rezistenței".
Gărzile operează, de asemenea, Forța Quds, o unitate de elită însărcinată cu înarmarea, antrenarea și sprijinirea rețelei de miliții proxy din Orientul Mijlociu, cunoscută sub numele de "axa rezistenței". Printre aceste miliții se numără Hezbollah din Liban, rebelii Houthi din Yemen, milițiile din Siria și Irak, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian din Gaza.
Comandantul suprem al forțelor armate iraniene este liderul suprem, ayatollahul Ali Khamenei, care are ultimul cuvânt în ceea ce privește toate deciziile majore.
Ce fel de arme are Iranul?
Timp de decenii, strategia militară a Iranului a fost ancorată în descurajare, punând accentul pe dezvoltarea rachetelor de precizie cu rază lungă de acțiune, a dronelor și a apărării aeriene. Iranul a construit o flotă care conține și câteva submarine mici, capabile să perturbe comerțul maritim care trece prin Golful Persic și Strâmtoarea Ormuz.
Potrivit experților, Iranul are unul dintre cele mai mari arsenale de rachete balistice și drone din Orientul Mijlociu. Acesta include rachete de croazieră și rachete anti-navă, precum și rachete balistice cu rază de acțiune de până la 2.000 de kilometri.
În ultimii ani, Teheranul și-a dezvoltat drone cu rază de acțiune, de aproximativ 2.000 de km, capabile să zboare la joasă înălțime pentru a nu fi detectate de radare. Dronele iraniene sunt folosite și de Rusia în războiul din Ucraina.
Care sunt punctele slabe ale armatei iraniene?
Armata iraniană este văzută ca fiind una dintre cele mai puternice din regiune în ceea ce privește echipamentul, experiența și calitatea personalului. Totuși, aceasta are și câteva puncte slabe. Cea mai mare slăbiciune a Iranului este forța sa aeriană. O mare parte din avioanele țării sunt vechi, datând din epoca șahului Mohammed Reza Pahlavi, care a condus Iranul până în 1979. Teheranul a mai achiziționat câteva aeronave rusești în anii ’90. De asemenea, tancurile și vehiculele blindate ale Iranului sunt și ele învechite, spun experții.
