Petre Roman, Gelu Voican Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu și Miron Cosma au fost puși din nou sub acuzare în dosarul mineriadei din iunie 1990. Sunt acuzați de crime împotriva umanității, într-unul din cele mai sângeroase evenimente de după Revoluție. Două dintre tinerele studente de atunci au povestit pentru Euronews cum au trăit experiența care le-a marcat viața pentru totdeauna.
Silvana Anghel, Studentă la Facultatea de Arhitectură în 1990: ”Starea de șoc trece după un timp, dar tristețea asta îți rămâne tot timpul. Asta nu se duce. În fiecare an, când vine ziua de 13-14, mă gândesc mereu – încă un an, încă un an! Oare câți o să mai treacă?
De 30 și ceva de ani ne tot gândim că trebuie să mergem pe un drum înainte, dar nu poți să mergi înainte până ce trecutul și lucrul alea nu sunt rezolvate”
În dimineața zilei de 14 iunie 1990, minerii și-au făcut apariția în București. Ioana Voiculescu avea atunci 19 ani, era studentă și tocmai plecase spre Facultatea de Arhitectură.
Ioana Voiculescu, arhitect: ”Am avut o surpriză enormă să văd că în parc erau foarte mulți mineri. Erau aduși cu autobuzele. Li se dădea de mâncare. Nu înțelegeam ce fac atâția mineri. Era practic parcul era negru. Stăteau peste tot, se așezaseră printre trandafiri”
Studenții care se aflau în sediul Facultății de Arhitectură din București au fost atacați și bătuți de grupuri de mineri, iar facultatea a fost devastată.
Silvana Anghel, Studentă la Facultatea de Arhitectură în 1990: ”Li s-a dat mână liberă, li s-a spus că pot să lovească, să facă absolut orice. Se dezlănțuiseră cu o forță și cu o furie greu de explicat.
Toată facultatea era plină. Aici erau. Erau peste tot, vorbeau urât. Ne loveau din toate părțile cu ce aveau în mână, cu picioarele, cu mâinile, cu răngi, cu fiecare, cu bastoane de cauciuc.
Pe colega mea au tras-o chiar de păr pe scară. Deci i-a smuls efectiv părul din cap”.
Mesajul lui Ion Iiescu pentru mineri acuzați de violențele din Piața Universității
”Onorați mineri, mă adresez dumneavoastră de astă dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate pe care și de această dată l-ați dat la chemarea noastră. Delegația de mineri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”, le-a spus minerilor Ion liescu, președintele de la acea vreme.
În Piața Universității au izbucnit violențe în stradă, iar oameni care treceau prin zonă au fost atacați.
Ioana Voiculescu, arhitect: ”Oamenii ăia care au venit acolo erau absolut 100% convinși de ce spuneau. Chiar și cei care spuneau minciuni în față mie, în timp ce mă băteau. Adică erau convinși că au dreptul să bată pe cineva care are cu totul altă părere”.
M-au înconjurat, erau vreo 10-12 oameni care erau de fapt focare din de genul ăsta peste tot și eu practic am fost înconjurată și eu de 12-13-15 oamen. Fiecare dintre ei au început să spună ceva în timp ce mă băteau mă scuipau, mă zgâriau. Îmi dădeau mai ales șuturi”.
În 34 de ani, Silvana Anghel a fost audiată o singură dată de un procuror.
Silvana Anghel, Studentă la Facultatea de Arhitectură în 1990: ”Procurorul militar, un om foarte de treabă, mi-a zis să scriu eventual ce daune materiale, tot, absolut orice revendic. Mi-a zis să scriu cât vreau, că oricum n-o să primesc nimic. Mi-a zis clar că puteți să scrieți absolut ce vreți. Oricum, cam degeaba e.
Au fost mulți, mulți ani în care nu s-a întâmplat absolut nimic și de câțiva ani tot primesc citații. Nu știu în ce stadiu se află procesul, nici nu știu dacă mai are sens. Probabil pentru cei care au murit.”
Nici arhitecta Ioana Voiculescu nu a primit vreodată vreun răspuns de ce și de cine a fost bătută, în timp ce mergea către facultate, în Piața Universității.
Ioana Voiculescu, arhitect: ”Nu, nu am fost chemată niciodată. Nu m-a întrebat nimeni, nici eu nu m-am băgat. Trauma a fost atât de mare încât am încercat să îmi revin, dar trecând prin această traumă de foarte multe ori la un moment dat pot să vorbesc cu dumneavoastră fără să plâng sau fără să chiar să zâmbesc, amintindu-mi ce spuneau oamenii respectivi, fără să mă blochez, fără să-mi fie frig, fără să vreau, să fug fără să tremure vocea. Dar este important să spunem lucrurile astea.
Eu aveam 19 ani și colegii mei 19, 18, 19 ani, oameni care au murit atunci. Cum poți să compensezi asta? Nu poți”.
Iliescu le-a mulțumit minerilor pentru ”solidaritate”
”Onorați mineri, mă adresez dumneavoastră de astă dată, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate pe care și de această dată l-ați dat la chemarea noastră. Delegația de mineri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră”, a mai spus Ion Iiescu.
Bogdan Antoniu, istoric, Facultatea de Istorie din cadrul Universității din București: ”Momentul 13, 15 iunie cred că ne-a întârziat foarte mult dezvoltarea democrată. Cred că în această perioadă sau poate ucis, poate doar maltratat speranțele unei generații tinere.
O procuratură care nu reușește să ancheteze cazuri individuale de violență extremă și să le pedepsească ca atare, ar trebui să plătească pentru acest lucru”.
Ce s-a întâmplat la Mineriada din iunie 1990
Mineriada din 13-15 iunie 1990 rămâne în istorie drept unul dintre cele mai sângeroase evenimente din România post-decembristă. Patru persoane au murit și peste 1.300 au fost rănite în incidentele care au șocat o lume întreagă. Nici astăzi, la mai bine de trei decenii distanță, justiția din România nu a reușit să facă lumină în acest caz și să îi condamne pe vinovați.
În dimineața zilei de 13 iunie 1990 a avut loc primul atac al forțelor de ordine împotriva protestatarilor rămași în Piața Victoriei. Trupele aduse în piață au distrus corturile manifestanților, iar aceștia au ripostat. Ciocnirile au continuat pe parcursul zilei și la sediile Poliției Capitalei, Ministerului de Interne și SRI.
Președintele Ion Iliescu a cerut ajutorul minerilor pentru a sprijini forțele de ordine
În seara zilei de 13 iunie, președintele Ion Iliescu a lansat apelul prin care îi chema pe minerii din Valea Jiului în București. Conduși de Miron Cozma, mii de ortaci au ajuns în Capitală la primele ore ale zilei de 14 iunie.
Ion Iliescu, fost președinte al României: ”Onorați mineri, mă adresez dumneavoastră de asta data, mulțumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care și de asta data l-ați dat la chemarea noastră. Delegația de mineri în frunte cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității, pe care vrem să o reocupați dumneavoastră.”
În drumul lor spre centrul orașului, minerii au distrus sedii de ziare și partide, au devastat facultăți și i-au lovit pe studenții și profesorii pe care i-au întâlnit. Patru oameni și-au pierdut viața în zilele mineriadei, iar aproape 1.400 au fost răniți. Pe 15 iunie, înainte de a se întoarce în Valea Jiului, minerii primeau mulțumirile președintelui Ion Iliescu.
Dosarul Mineriadei, tergiversat aproape 30 de ani
Dosarul Mineriadei a fost tergiversat vreme de 27 de ani, fiind trimis pentru prima oară în instanță abia în 2017. Și asta doar după ce Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut expres României să continue investigațiile, închise inițial în 2008. În 2019, însă, la nici doi ani de la trimiterea rechizitoriului în instanță, Înalta Curte a anulat toate probele și a decis restituirea dosarului procurorilor militari.
În rechizitoriul trimis în instanță în 2017, procurorii i-au pus sub acuzare pentru crime împotriva umanității pe fostul președinte Ion Iliescu, fostul premier Petre Roman, fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu, dar și fostul șef al SRI Virgil Măgureanu.
