Teodora Moroșanu este vocea Rockabella, o trupă indie rock care îmbină influențe art rock și progressive cu inflexiuni neo-soul, industrial și electro. Primul album al trupei, "A world Outside", a fost lansat în 2015, a urmat "Clarobscur" în 2019, iar în 2022 a fost lansat albumul "INvulnerabili".
În 2009, Teodora a renunțat la proiectul de rock alternativ EVO, însă nu a încetat să compună, iar gândul de a construi o nouă trupă a apărut doi ani mai târziu: “Ideea de a avea o trupă am avut-o împreună cu Bogdan Moroșanu. Când Moro a auzit cântecele pe care le-am compus pe acasă cu chitara, a zis că este momentul să ne facem o trupă. Am început să lucrăm la proiect până în 2012, când am aflat că sunt însărcinată cu băiețelul meu. A trebuit să luăm o pauză și prin 2014 ne-am reapucat de treabă, ca în 2015 să scoatem primul nostru album, A world Outside”, a spus Teodora Moroșanu.
Cel de-al doilea album, Clarobscur, este un album-concept, care prezintă o colecție de cântece poveste care parcurg linia fină dintre lumina și întunericul interior: “Le numim cântece poveste pentru că se nasc din povestioare trăite de noi și picurăm în ele detalii concrete despre poveste. E o emoție cu care multă lume se poate identifica. Colecția de povești a avut ca temă suprapunerea dintre lumină și întuneric și cum în momentele noastre cele mai întunecate există o rază de lumină.”
A urmat albumul INvulnerabili, care a fost scris și compus în perioada pandemiei și multe dintre piesele care se regăsesc pe acest album au fost produse remote: “Fiecare dintre noi înregistra acasă. Am avut inclusiv sesiuni foto făcute la distanță, în care atât Cristina Oltean, fotografa noastră, cât și noi eram în izolare și am făcut un sistem prin care ea putea controla camera de la distanță. Pentru noi, muzica a fost un refugiu, un colac de salvare. Pandemia a lăsat urme foarte adânci. Trupa în clipa asta nu mai este trupa care era în perioada pandemiei. Cred că am fost împreună, ne-am fost aproape unii altora atunci când am avut nevoie mai mult, iar când lucrurile s-au liniștit, am putut să respirăm și să mergem mai departe.”
Astăzi, trupa Rockabella este formată din Bogdan Mihalache (chitară), Maria Modoran (chitară bas), Bogdan Moroșanu (tobe) și, bineînțeles, Teodora Moroșanu.
Numele de Rockabella a venit dintr-o alăturare de simțiri: “Noi făceam o muzică cu linii melodice delicate, suave, iar versurile erau sensibile și profunde, dar energia muzicii se cerea una foarte prezentă, intense. Ne-a plăcut ideea de contrast și ne-au plăcut aceste două cuvinte alăturate – rock și bella.”
Când vine vorba de compozițiile muzicale, Teodora ia parte la procesul de creație: “Eu plantez sămânța, vin cu o linie melodică, o structură, versurile și o primă încercare de armonie, pe care de cele mai multe ori o aruncăm la gunoi. Bogăția sonoră pe care o poți auzi în muzica noastră nu vine de la mine, ci vine de la magia a ceea ce clădesc Bogdan și Maria. Ideea unui cântec poate porni de la o imagine, de la câteva cuvinte care îmi trec prin cap sau de la ceva ce am citit. Spre exemplu, cântcul Iată-ne aici începe cu patru cămăși. Este vorba despre o femeie care face bagajul soțului ei și pregătește patru cămăși pe care le-am văzut. Am conectat cămășile cu emoția de abandon, rătăcire, întoarcere și emoția stârnită. Parte din procesul de compoziție presupune izolarea. Trebuie să pot în clipa aceea să închid tot și să îmi dau voie să intru în starea de flow în care timpul nu contează”.
De curând, Rockabella a lansat Vreau, o piesă care se prezintă ca un fior de dopamină despre cum e să vrei mereu mai mult: “Cântecul a fost scris pornind de la ideea de început de relație între doi parteneri care se tatonează. Câteodată doar neavutul este ceea ce ne face să dorim.”
Trupa care provoacă felul în care se trăiește muzica
Rockabella continuă să provoace felul în care muzica se trăiește organizând concerte mai puțin obișnuite, silent sau în locații secrete: “Ideea de a face concerte neconvenționale sau concerte altfel decât cele tradiționale a venit dintr-o nevoie. După ce terminam concertul, dacă aveam noroc să putem ieși din backstage mai devreme, mai întâlneam oameni care veniseră să ne asculte și încercam să legăm niște conversații, însă nu era întotdeauna confortabil pentru că era muzica foarte tare. Acum, cu aceste concerte, oamenii pot sta și în momentul nostru de pregătire și după, au acces la tot.”
Unul dintre aceste concerte este Neconcertul, un concert... silent: “Oamenii puteau asculta la căști ce auzeam și noi, în căștile noastre de monitorizare. Deși toți erau în același spațiu, fiecare a putut să se izoleze și să intre foarte bine în cântec. Iar locația concertului a fost una neconvențională, respectiv ALTRNTV, un shop cu produse artizanale create de designeri și artizani locali.”
Concertul Clandestin a venit însă cu un alt element de noutate: “Am invitat oamenii la concert, dar nu le-am zis locația până în ziua evenimentului. A fost un concert limitat la 20 de locuri, iar oamenii s-au putut înscrie pe site. Am încurajat oamenii să ne întrerupă, să ne pună întrebări în timpul concertului. Așa am reușit să îi cunosc pe oamenii care ne ascultă.”
Parte din moving [m]others, un performance despre maternitate
În 2022, sub forma unei instalații performative, a fost produs proiectul moving [m]others, un proiect conceput și susținut de Alexandra Bălășoiu, unde Teodora a compus coloana sonopră a reprezentațiilor. Producția a luat naștere în cadrul unui proiect de rezidențe artistice în care 7 artiste-mame și o artistă-fiică au explorat colectiv maternitatea prin lentila propriilor practici: “Muzica este una electronică, ambientală, de stare, care nu are nimic din instrumentele pe care le folosesc în mod normal ca muzician. Rolul meu nu este de a fi în centru, în lumină, ci de a sta în spate și mi-a plăcut pentru că nu mai simt acea presiune de a performa, simt doar bucuria de a performa și de a crea acel spațiu sonor. Și un alt aspect foarte interesant și provocator pentru mine ca musician este că noi am gândit un cadru narativ, dar muzica este compusă și improvizată pe loc. Fiecare instrument e ales și introdus în melanj atunci când simt că e nevoie. Dacă vrei să vii să vezi moving [m]others de zece ori, de zece ori muzica va fi diferită. În moving [m]others nu există separare între public și performer, oamenii stau pe scenă, performance-ul începe din public, iar asta mi-a deschis mintea - putem face asta și cu muzica, nu trebuie să existe bariere.”
