Distrugătorul american USS Gravely a fost atacat de o rachetă trasă de militanții Houthi, în Marea Roșie. Gruparea din Yemen și-a calculat bine mișcarea dacă avem în vedere că nava marinei SUA a trebuit să apeleze la un sistem avansat, numit "ultima linie de apărare", pentru a distruge racheta, ceea ce s-a întâmplat cu 4 secunde înainte de impact, după cum a precizat analistul militar Carls Schuster. Iar racheta trimisă de Houthi avea 1.000 de kilometri la oră.
Sistemul care a eliminat acea rachetă, în interval de "două-trei secunde", se numește Phalanx Close-In Weapon System (CIWS) și s-a declanșat când racheta s-a apropiat la mai puțin de 1,6 kilometri de navă.
O rachetă Houthi, distrusă cu 4 secunde înainte de impactul cu o navă americană
Acest sistem Phalanx, introdus în serviciu în 1980, este folosit pentru a nimeri ținte aflate la mică distanță și utilizează mitraliere de tip Gatling, care sunt capabile să tragă până la 4.500 de gloanțe pe minut, conform CNN, care citează analiști militari. Toate navele de luptă americane sunt dotate cu acest sistem, iar producătorul Raytheon susține că cel puțin 24 de aliați ai SUA îl folosesc.
"Sistemul Phalanx constă în mitraliere cu tragere rapidă, controlate prin computer și ghidate de radar, care pot distruge rachete anti-navă și alte amenințări de pe uscat sau apă, aflate în apropiere", susține fabricantul Raytehon, pe pagina de prezentare a sistemului.
De la începutul acestui război dintre Israel și gruparea Hamas, navele de război pe care SUA le-au dispus în zona Mării Roșii au folosit pentru prima dată această soluție. Până acum, americanii au distrus rachete și alte ținte folosind rachete cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Standard SM-2, Standard SM-6 și Evolved Sea Sparrow, după cum susține sursa citată.
Distrugerea unei rachete cu ajutorul Phalanx presupune anumite elemente, așa cum a precizat Schuster. Dacă ea nu era distrusă la timp, exista posibilitatea ca resturile ei să lovească nava.
"Rachetele nu se evaporă când sunt distruse, ci propagă mii de fragmente mici și alte componente. Vestea bună este că acele componente mai ușoare își pierd repede viteza, dar fragmentele mai mari pot ajunge și la o distanță de 500 de metri", a spus Schuster.
Astfel, cu cât racheta este distrusă la o distanță mai mare de navă, cu atât pericolul este mai mic ca fragmente din ea să atingă acea ambarcațiune. Iar dacă distanța este mai mică de 200 de metri, riscul este mare.
Specialistul precizează că racheta trasă de gruparea Houthi spre distrugătorul USS Gravely era una subsonică. În acest caz, în jur de 2% din resturi ar putea ajunge la navă, în anumite condiții. În cazul unei rachete supersonice sau balistice, dacă aceasta este distrusă de Phalanx, există posibilitatea ca 70% din resturi să lovească nava. În plus, sistemul Phalanx are limită de înălțime și nu este capabil mereu să tragă asupra rachetelor balistice care vin spre nave de deasupra lor.
