Relația omului cu orașul în care trăiește este una dintre temele îndelung studiate de sociologi și antropologi, dar și de pictori. Pentru că lucrările lor au fost, de-a lungul istoriei, martori ai felului în care s-a transformat spațiul public.
La Muzeul Național de Artă al României, expoziția „Nostalgie, Amintire, Regăsire” ilustrează felul în care omul a conviețuit și conviețuiește cu ruinele trecutului.
Nostalgie, Amintire, Regăsire
Acesta este titlul unei expoziții de pictură, prezentată la Muzeul Național de Artă al României. Peste 100 de lucrări ilustrează felul în care ruina orașelor a fost diferit interpretată de-a lungul istoriei: din Renaștere până în vremurile moderne.
Mai mult decât atât, curatoarea expoziției, Mălina Conțu, a alăturat lucrărilor prezentate și explicații de ordin sociologic și psihologic: care este relația omului cu orașul pe care îl locuiește? Și în ce măsură ruinele trecutului, din spațiul urban, influențează sau nu mentalitatea locuitorilor?
Călin Stegerean, director al Muzeului Național de Artă al României: „140 de lucrări din patrimonial MNAR ilustrează o temă suficient de veche ca să producă nostalgii. E vorba de tema peisajului și a ruinei, într-un context în care peisajul este prezentat ca evocator al acelor grădini paradisiace care evocă Edenul primordial sau Arcadia mitică. Pe de altă parte, ruina este prezentată în contextul în care cultura Renașterii a făcut din ruină un element evocator al Antichității, al epocii de glorie al Antichității. Pe de altă parte, ruina ajunge în epoca romantică să devină un simbol al ruinării sufletului.”
Mălina Conțu, curatoarea expoziției: „Ruina a însoțit cumva viața oamenilor din timpuri foarte vechi. Fie că vorbim de orașe ruinate pentru că au fost victimele unor conflicte militare, fie că este vorba de o degradare lentă, în urma coroziunii naturii, oamenii au locuit cumva cu patrimoniul vechi. Iar această conviețuire în armonie, acceptarea patrimoniului vechi, este legată cumva și de memoria colectivă, și de împăcarea noastră cu partea inconștientului.”
Mălina spune că, prin această expoziție, a dorit să evidențieze importanța legăturii cu trecutul, felul în care omul acceptă trecutul arhitectural al orașului în care trăiește.
Mălina Conțu, curatoarea expoziției: „S-a descoperit în urma unor cercetări antropologice că oamenii care trăiesc în orașe complet noi, funcționaliste simt nevoia reîntoarcerii în niște orașe care au un trecut, au un nucleu medieval, renascentist, baroc sau cine știe, o suprapunere de straturi arhitecturale care cumva să le dea o identitate și care să le confirme practic această racordare a lor la trecut.”
