Dracula este unul dintre cele mai populare personaje din toate timpurile. Aparițiile sale pe micile ecrane au fost depășite doar de faimosul personaj literar Sherlock Holmes. Dar care sunt originile acestuia?
Bram Stoker și romanul Dracula
În 1897 Bram Stoker termină romanul “Dracula”, unde îl avea drept personaj principal pe Vlad Țepeș, cunoscut în afară țării ca un tiran care îngrozea lumea creștină, în Evul Mediu. Înainte de a-și scrie lucrarea, Stoker a petrecut câțiva ani cercetând folclorul european, miturile despre vampiri, fiind cel mai mult influențat de lucrarea "Transylvanian Superstitions" (Superstiții Transilvănene) a lui Emily Gerard din 1885.
Deși a căpătat cea mai mare notorietate, “Dracula” nu a fost primul roman despre vampiri. “Carmilla” scris de Sheridan Le Fanu în 1871, “Vampirul Varney” scris de James Malcolm Rymer și “Vampirul” de John Polidori, au precedat lucrarea lui Stoker, opere care au descris, conturat și dat tonul caracteristicilor, manierelor și personalității vampirilor.
La debut, romanul nu a fost un bestseller, dar cu timpul a devenit o lucrare căutată atât în rândul populație cât și apreciată de către critici. Aparițiile versiunilor ecranizate din secolul XX, i-au conferit lucrării un statut legendar, atrăgând atenția internațională asupra regiunii Transilvaniei și a poveștilor cu vampiri.
Dracula în cinematografie
“Nosferatu: Simfonia groazei” avea să devină prima creație cinematografică în care era folosită ca șablon povestea contelui. Filmul era produs în 1922, de către Friedrich Wilhelm Murnau, fiind o adaptare neautorizată a romanului. Scenaristul Henrik Galeen a schimbat, pentru film, multe nume din opera lui Stoker: Jonathan Harker devine Hutter, Dracula e numit contele Orlok, Mina este Ellen, Renfield devine Knock, iar locul acțiunii este Wisborg, nu Londra.
De asemenea, Galeen a adăugat elementul epidemiei de ciumă, transmise de vampir. Totodată, imaginea de aristocrat pe care o portretiza Dracula în romanul lui Bram Stoker, devine înlocuită de o imagine distorsionată, rezultat al expresionismului german.
Bela Lugosi, primul Dracula din cinematografie
Bela Lugosi, actor născut în Transivania, portretizează pentru prima dată într-o opera cinematografică personajul contelui, în “Dracula (1931)”. Filmul avea să fie produs și distribuit de Universal Pictures, bazat pe piesa de teatru cu același nume, jucat de Lugosi chiar pe Brodway cu ceva timp înainte.
Dracula (1931) a fost un succes comercial, apreciat și de critici, lucru care a dus la mai multe continuări și spinoff-uri. Filmul a influențat puternic cultură populară, iar portretizarea contelui de către Lugosi, a rămas drept șablon pentru viitorii actori care aveau să-și însușească rolul lui Dracula.
Christopher Lee preia mantia vampirului din 1958 până 1973, fiind prezent în șapte ecranizări produse de Hammer Films, companie care popularizase filmele horror, în anii ’50. O ecranizare fidelă după roman, conform criticilor, a venit abia în 1992, în filmul “Bram Stoker’s Dracula”, regizat de Francis Ford Copolla și avându-l personaj principal pe Gary Oldman în rolul contelui, alături de Anthony Hopkins (Van Helsing), Keanu Reeves (Jonathan Harker) și Winona Ryder în rolul Minei Harker.
Dracula nu a fost folosit doar ca un personaj tragic în filme horror. În sitcomul “The Munsters”, Al Lewis joacă un Dracula în vârstă, un bunic excentric care nu ezită să facă glume pe propria persoană. Nici Leslie Nielsen nu se prea ia în serios în “Dracula: Un mort iubăreţ”, parodie făcută după filmul lui Copolla. Iar ani mai târziu Adamn Sandler da voce contelui în animația pentru copii, Hotel Transylvania.
Mituri și legende despre vampiri
Legendele legate de viața de după moarte, apariții stranii ale persoanelor decedate și fenomene neexplicabile, au fost o sursă de mister timp de mii de ani. Povestiri despre entități demonice care își fac apariția printre cei vii, găsim în fiecare cultură a civilizației.
Locuitorii Mesopotamiei vorbeau despre creaturi care se hrănesc cu sângele victimelor, grecii antici vorbeau despre păsări cu forme nedefinite care dădeau târcoale noaptea prin sate, numite strix sau strige, iar în cultura ebraică aceste apariții erau numite estries sau succubus, ale cărei sursă de inspirație venea direct din legendele cabalistice.
Deși foarte puține la număr, au existat până și în perioada medievală descrieri ale fenomenului de vampirism în Europa: apariții ale persoanelor decedate care își vizitau rudele, ca mai apoi să se hrănească cu sângele lor.
Câteva sute de ani mai târziu, Europa de est devine un loc misterios, nealterat prea mult de civilizație, unde predomină sălbăticia, iar creștinismul se îmbină cu superstiția, dând naștere la o frenezie legate de fenomenul de vampirism. Chiar la începutul secolului 18, în imperiul Habsburgic erau semnalate focare de vampirism care se întanindeau până în Serbia. Mulți oameni de știință ai vremii contraziceau superstiile și puneau valul de victime, din sate, pe seama rabiei care era infecțioasă.
Cum a adus Dracula turiști în România
Nu e un lucru necunoscut faptul că Bram Stoker a pus Transilvania, și implicit România, pe lista locurilor cu potențial turistic. Conform declarațiilor făcute de reprezentanții Castelului Bran, anul 2021 a avut un total de 400 de mii de vizitatori, dintre care 30% au fost turiști străini, potrivit ZF.
Autoritățile au încercat pentru prima dată în anii ‘90 să promoveze imaginea contelui Dracula și au ales să prezinte Castelul Bran drept reședința acestuia iar mai târziu în 2001, autoritățile plănuiau să construiască cel mai complex parc de agreement denumit Dracula Park.
Ministrul Turismului de la acea vreme, Dan Matei Agaton, a deschis o subscripție publică, în ideea de a se aduna fonduri pentru construirea parcului. Contrucția avea să se întindă pe o suprafață de 50 de hectare și să cuprindă cetatea medievală a Sighișoarei, investiție care era evaluată în acel moment la 40 de milioane de dolari.
Proiectul nu a fost finalizat datorită incertitudinii și a scandalurilor politice din jurul spațiului de construcție, amplasament care își schimbă locația frecvent. În 2006, guvernul Tăriceanu a dispus abandonarea proiectului Dracula Park, pe motiv că acesta a fost prost gestionat iar pierderile financiare erau semnificative.
