Războiul dintre Israel și Hamas a ajuns la ziua a 17-a, însă armata israeliană încă nu a demarat operațiunea la sol, de pătrundere în Fâșia Gaza. A amânat momentul, din cauza ostaticilor, folosiți ca scut uman.
Cu toate că diferența de forțe este foarte mare, Israel rămâne în continiuare cu mai multe dileme. La Euronews România, analistul militar Sandu Valentin Mateiu a explicat circumstanțele în care s-a ajuns.
"Israel a condamnat la moarte Hamasul"
Sandu Valentin Mateiu, analist militar: "Cred că civilii sunt o problemă pentru armata israeliană, dar nu la capitolul forță înarmată, pentru că Hamasul poate fi definit ca civili înarmați, este o organizație teroristă fără niciun fel de organizare statală și fără niciun fel de respect față de legile internaționale privind ducerea războiului.
Cred că, pentru armata israeliană, principala problemă cu civilii rămâne că aceștia sunt un scut uman, mai ales în Gaza, unde se află baza infrastructurii militare a Hamas. De aceea, israelienii continuă cu bombardamentele aeriene, încercând să fie cât mai precise. Au acea metodă de avertizare, întâi trimit o încărcătură oarbă, pentru ca cei din clădire să plece, iar apoi trimit încărcătura de luptă.
Nu respectă întru totul această regulă, mai ales când au certitudinea că, la un punct de comandă ascuns într-o moschee, de exemplu, se află teroriști Hamas în număr mare. Și știm asta pentru că Hamas a amenințat că, pentru fiecare lovitură aeriană neanunțată în Gaza, va executa un ostatic. De asemenea, armata israeliană are deja infiltrate forțe speciale care folosesc, de exemplu, muniție precisă de la sol, mortierele, artilerie de infanterie și alte metode cu care încearcă să lovescă Hamasul."
Însă Hamas nu pare să fi fost capabil să organizeze această uriașă lovitură fără a primi ajutor. Iar acest ajutor s-a materializat de la Iran, după cum spun specialiștii.
"Hamas a dansat cu cine i-a dat bani"
Sandu Valentin Mateiu, analist militar: "Hamasul este capabil să producă surprize, așa cum a și produs. Israelul este acum sub un dublu șoc. Primul este șocul cetățeanului israelian, care a descoperit că holocaustul este la ușă, iar al doilea este șocul armatei israeliene, care nu numai că a fost surprinsă la nivel tactic, mă refer la serviciile de intelligence, dar la modul cum Hamas a reușit să învingă sistemul de protecție a Israelului, să treacă de toate sistemele de supraveghere, garduri, să atace unități militare și în final să existe o reacție israeliană întârziată.
Acest dublu șoc Israelul îl transformă în răspuns, a condamnat la moarte Hamasul, care trebuie să dispară. Iar militar, armata israeliană trebuie să învingă Hamas nu numai pentru că a primit ordin, ci și pentru că trebuie să-și descurajeze adversarii.
După ce Hamas a fost copilul teribil, organizația teroristă care a dansat cu cine i-a dat bani, dintr-o miliție suunită fundamentalistă, teroristă, care a negat existența statului Israel, a primit bani de la Iran, 100 de milioane pe an, a fost tolerată de guvernele Netanyahu, cu cât a dus spre extrema dreaptă, grija dânșilor era Cisriordania și compromiterea unei deja compromise autorități palestiniene.
Și în această situație, Hamas și-a permis, sub nasul Israelului, să pregătească acele lovituri, bazându-se pe elementele cunoscute. Cred că și ei sunt uimiți de propriul lor succes: lovim, luăm ostatici, umilim Israelul, ne întoarcem în Gaza, avem scutul uman, iar după aceea, așteptăm să moară destui palestiniani, astfel încât să existe o reacție internațională, pentru că, în lumea arabă musulmană, chiar și a liderilor care au făcut pace cu Israelul, nu se face distincție între cauza palestiniană și Hamas și mai ales metodele pe care le-a folosit Hamas.
Și așa și este la capitolul durere. Pentru că ați văzut ce a zis regele Iordaniei: nu trebuie să faceți distincție între o viață luată unui arab și unui israelian. Deosebirea este că armata israeliană face tot ce este posibil să nu producă pierderi colaterale, dar acestea există, avem deja 4.000 și ceva de morți civili în Gaza. Pe când Hamas și-a propus din start exterminarea adversarului, indiferent de ce gen și vârstă este. Asta nu înseamnă războiul pe care îl știm, în definiția lui Clausevitz, continuarea politicului cu alte mijloace. Înseamnă exterminarea adversarului, război nu medieval, ci cel din antichitate."
Poziția americanilor față de războiul din Israel și cel din Ucraina
Sandu Valentin Mateiu, analist militar: "Cred că discursul lui Biden le unește pe cele două războaie. Nu este un secret că lumea arabă vede Israelul ca pe un avanpost occidental. Ambele țări sunt democratice, poate Israelul ceva mai special, că e stat evreu și amândouă au fost atacate, una de un dictator, cealaltă de o mișcare teroristă.
Cred că în Gaza e o problemă de timp până când trupele israeliene, la sol, amplifică atacul. Și asta pentru că nu vor da curs Hamas de a fi o încetare a focului, pentru că Hamas încearcă să câștige timp, oferind câțiva ostatici, prin acele negocieri pe care le duce Qatarul. Nu că ar mai intermedia între o altă putere și Hamas. Cu Hamas nu mai discută nimeni.
Dar Qatar încearcă să mai obțină din ostatici, tocmai pentru a mai spăla puțin imaginea Hamas. Iar Hamas vrea oprirea bombardamentelor. Pe celălalt front, America a dat ATACMS, acele rachete care lovesc acum în adâncimea frontului rusesc. Este crucial, administrația încearcă să prezinte faptul că cele două sunt la un loc, se și vede, chiar dacă puțin disproporționat, 60 de miliarde pentru Ucraina. Dar oricum, înseamnă ajutor pentru lumea liberă."
