Bolidul Mercedes W196, cu care legendarul Juan Manuel Fangio a câștigat două titluri mondiale în Formula 1, va fi scos la licitație în luna mai. Chiar dacă prețul exemplarului este estimat între 50 și 70 de milioane de dolari, experții apreciază că va deveni cea mai scumpă mașină de Formula 1 vândută vreodată la o licitație.
84 de milioane de dolari este prețul așteptat, conform publicației Speedcafe.
Mercedesul lui Juan Manuel Fangio, scos la licitație
La volanul acestui Mercedes W196, care are și varianta R, argentinianul Juan Manuel Fangio a devenit campion mondial în 1954 și 1955, după ce luase deja primul său titlu în 1951, cu Alfa Romeo.
Exemplarul cu numărul de șasiu 00009/54 este cu atât mai valoros cu cât a fost pilotat atât de Fangio, cât și de Stirling Moss. La volanul acestui monopost, britanicul a obținut prima victorie în Formula 1, în 1955, în Grand Prix-ul Marii Britanii.
Fangio a dus însă pilotajul la rang de artă, motiv pentru care a și fost supranumit El Maestro.
W196 a fost, totodată, primul monopost de Formula 1 al mărcii germane Mercedes, care a dominat grand-prix-urile din sezoanele 1954 și 1955.
Mercedesul W196, o bijuterie tehnologică
Sub capota acestui bolid se află un motor aspirat, de 2.496 de centimetri cubi, cu 8 cilindri în linie, înclinați la un unghi de 60 de grade, care dezvoltă 290 de cai putere la 8.700 de rotații pe minut și care avea aprindere prin injecție mecanică Bosch, o minune tehnologică a acelor vremuri. Are două bujii pe cilindru, alezajul și cursa sunt de 76, respectiv 68,8 mm, iar rata de compresie este de 9:1 - 9,5:1. Răcirea se face cu apă, prin pompă centrifugă și radiator.
Mașina a fost primul dintre monoposturile din Formula 1 care au beneficiat de un design nemaivăzut pe atunci, gândit pentru a avea o aerodinamică de excepție, care părea să o depășească și pe cea din aviație.
Ambreiajul are un singur disc, iar cutia de viteze are cinci trepte. Suspensia față este independentă, de tip paralelogram deformabil, cu bară de torsiune și amortizoare hidraulice, iar frânarea se face pe tamburi, cu ventilare, cu control hidraulic și sistem servoasistat la toate roțile.
Greutatea este de 680-700 de kg, iar viteza maximă era cuprinsă între 280 și 300 de km/h (în anumite versiuni), conform muzeului Fangio.
Având în vedere că pe atunci existau puține reglementări privind caroseria, Mercedes a văzut o oportunitate în a-și etala talentul ingineresc. Astfel, caroseria creată acoperea roțile, tocmai pentru a facilita curgerea fluxului de aer pe circuitele unde prioritatea era viteza, cum ar fi cel de la Monza, numit și „Templul vitezei”, sau cel de la Spa-Francorchamps. Acolo, mașina a venit în „configurația aerodinamică simplificată”, denumită Stromlinienwagen, așa cum era cunoscută oficial acea variantă.
Practic, acei ani au fost precursorii a ceea ce avea să urmeze, din punct de vedere al aerodinamicii în Formula 1, un subiect al cărui importanță abia atunci începea să fie mai bine înțeleasă.
O altă variantă, cea „cu roți descoperite”, a fost concepută pentru a fi utilizată pe circuite mai înguste, unde viteza nu era o prioritate. Acest model era mai ușor cu aproximativ 70 de kilograme. Cele două variante au fost folosite alternativ de-a lungul celor doi ani de grație, 1954 și 1955.
Dominația lui Mercedes-Benz W196 R reiese și din faptul că mașina a luat startul în 12 Mari Premii de Formula 1, dintre care a câștigat nouă. Dar în total, această mașină W196 a obținut 11 victorii din 14 starturi, dacă includem și participările în afara Formulei 1. În total, Mercedes W196 a obținut 16 succese, inclusiv în curse sub altă egidă. 11 dintre ele le-a obținut Fangio, 4 le-a realizat Stirling Moss și unul, Karl Kling.
Cu alte cuvinte, această mașină a suferit doar trei înfrângeri, la Silvestone (1954), în Marele Premiu al Spaniei (1954) și la Monaco (1955).
În acele vremuri, încă nu exista un campionat mondial al constructorilor în Formula 1, ci doar un așa-zis „Campionat Mondial de mașini sport”, pe care această mașină și l-a adjudecat în 1955.
În total, mai există 10 exemplare Mercedes 196
La sfârșitul anului 1955, din cele 14 exemplare construite de Mercedes, au rămas zece, iar patru erau în configurația Stromlinienwagen. Una a fost donată Muzeului Indianapolis Motor Speedway, în 1965.
Mașina a fost apoi restaurată cu vopseaua și numărul inițial, după Marele Premiu al Italiei, din 1955.
La licitația din luna mai, acesta este primul W196 în varianta Stromlinienwagen (n.r.: cea cu caroserire aerodinamică) care este scos la vânzare. Exemplarul are numărul 9 de șasiu, care a debutat în Marele Premiu al Argentinei din 1955, unde cursa a fost câștigată de Fangio, în fața propriilor suporteri.
- Juan Manuel Fangio a fost un pilot argentinian care a câștigat cinci titluri de campion mondial în Formula 1 (1951, 1954, 1955, 1956 și 1957). Argentinianul a concurat pentru Maserati, Ferrari, Mercedes și Alfa Romeo, în opt ani. A câștigat 24 de curse, a fost de 35 de ori pe podium, a plecat de 29 de ori din pole-position și obținut de 23 de ori cel mai rapid tur. În total, a adunat 245 de puncte. Argentinianul este considerat unul dintre cei mai mari piloți din istoria Marelui Circ, alături de Ayrton Senna sau Michael Schumacher.
