Un moment memorabil va preceda Jocurile Olimpice de la Paris, pentru că purtătoarea flăcării olimpice va fi Melanie Berger-Volle, ajunsă la venerabila vârstă de 102 ani. În ciuda fragilității sale, ea spune că se simte bine și a promis că va încerca să poarte flacăra atât timp cât îi va permite condiția fizică.
Însă ce este special este povestea ei. Melanie Berger-Volle este cunoscută drept "femeia din umbră" și este privită ca simbol al rezistenței în timpul ocupației Franței de către Germania nazistă, din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Melanie Berger-Volle, în vârstă de 102 ani, va purta flacăra olimpică la Paris
Ea este încântată că a fost aleasă și e optimisă că poate "schimba lumea" prin acest gest, după cum a spus chiar ea. Melanie susține valorile prieteniei dintre popoare, valori pe care le-a apărat în vremuri de mult apuse și spune că vrea să fie și un simbol pentru "femeile care au luptat să facă sport ca bărbații".
Evenimentul va avea loc pe 22 iunie, cu o lună și patru zile înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Paris. La acea dată, Melanie va purta torța în timpul trecerii sale prin orașul Saint-Etienne.
Organizatorii și-au pus totuși problema capacității lui Melanie de a rezista, din cauza greutății torței, însă nu s-a pus problema anulării evenimentului. Însă venerabila centenară face mișcare cel puțin o oră pe zi, așa că ea spune că se simte în stare.
"Întotdeauna mi-a plăcut sportul. Idealul meu a fost mereu să unesc lumea. Iar Jocurile Olimpice reprezintă o oportunitate minunată ca alte ființe umane să se cunoască", a spus Melanie Berger-Volle, care este bunica lui Emilie Volle, gimnastă care a participat la Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996.
- Jocurile Olimpice de la Paris 2024 au loc în perioada 26 iulie - 11 august.
Melanie Berger-Volle, "femeia din umbră" în timpul ocupației Franței de către Germania nazistă
Melanie Berger-Volle s-a născut în Austria, în 1921, într-o familie de evrei din clasa muncitoare și și-a început activismul în adolescență, într-un grup de extremă stângă.
"Noi eram atei, iar când am început să lupt, nu am făcut-o din motive religioase, ci a fost politic. Sunt împotriva tuturor dictaturilor", a spus Melanie.
După anexarea Austriei de către Germania nazistă, în 1938, ea și-a părăsit țara și a plecat în Belgia, iar apoi a ajuns în Franța, la Paris, în primăvara anului 1939, deghizată în băiat, potrivit Radio France Internationale. Când Franța a intrat în război, mai târziu în acel an, toți austriecii, inclusiv cei refugiați, au fost văzuți ca dușmani.
Astfel, autoritățile au urcat-o într-un tren către o tabără de lângă orașul Pau. Însă în gara Clermont-Ferrand, ea a sărit din tren. A făcut-o singură, pentru că celelalte fete nu îndrăzneau să o urmeze.
"Ei nu erau cu politica, nu știau ce înseamnă o tabără", a spus ea.
Însă tânăra activistă era foarte conștientă de faptul că "atunci când ai o șansă, nu o poți lăsa să treacă".
În 1940, după capitularea Franței în fața naziștilor, ea s-a trezit în Montauban, unde un grup de militanți "troțkiști", din care făcuse și ea parte înainte de război, începea să se reformeze.
"Cu numele meu, care părea francez, am închiriat un apartament într-o casă dărăpănată și de acolo am putut începe să lucrez", a spus ea.
Discret, grupul a redactat și distribuit pliante în limba germană, cu scopul de a-i 'transforma' pe soldații Reich-ului.
Cu toate acestea, în ianuarie 1942, totul a luat sfârșit atunci când poliția a percheziționat casa lui Melanie și ea a fost arestată și interogată cu brutalitate.
"Am fost maltratată, am fost bătută de bărbați. Efectele ulterioare încă le port cu mine. Dar eu sunt aici", a povestit Melanie.
Ea a evitat pedeapsa cu moartea și, după 13 luni de detenție la Toulouse, a fost transferată la închisoarea Baumettes din Marsilia, când avea 22 de ani. Membrii grupului ei, împreună cu cei din "Rezistență", i-au pregătit fuga. Pe 15 octombrie 1943, în timp ce ea se afla în spital, bolnavă de icter, au venit să o ia, însoțiți de un soldat german care își asumase cauza.
"Am reușit să scap în cămașă de noapte", a povestit ea, conform sursei citate.
După ce s-a recuperat, a făcut campanie sub identități false până la eliberarea din vara anului 1944.
După război, Melanie s-a căsătorit cu Lucien Volle, un alt luptător al Rezistenței, care a luat parte la eliberarea prefecturii Le Puy-en-Velay. Cei doi au început să se dedice scrisului și memoriilor.
"Ne-am luptat constant pentru a explica. Nu e vorba despre ce am făcut, ci de ce am făcut-o", spune ea.
Din acel moment, ea a fost premiată cu o serie de decorații, inclusiv Legion d'Honneur.
"Nu am făcut mare lucru. Dar am spus nu nazismului", a spus ea.
Îngrijorată de tendința de revenire a extremiștilor în Europa, Melanie Berger-Volle speră că tinerii vor putea, așa cum a făcut-o și ea, să apere democrația. Și în ciuda vârstei ei înaintate, ea intenționează să folosească Jocurile Olimpice pentru a-și transmite mesajul.
