Herman Berkovits, medicul cu origini maramureșene al premierului israelian Benjamin Netanyanu, a vorbit în direct la Euronews România despre ce înseamnă această zi de comemorare a victimelor Holocaustului. Mama lui a fost la Auschwitz și a fost singura, dintre toate rudele ei, care a scăpat cu viață.
Herman Berkovits, medicul cu origini maramureșene al premierului israelian Netanyanu: „Mama mea a fost la Auschwitz. A fost singura care a rămas în viață”
Herman Berkovits, medicul cu origini maramureșene al premierului israelian Benjamin Netanyanu, a vorbit în direct la Euronews România despre ce înseamnă pentru el această zi de comemorare a victimelor Holocaustului.
Ziua Internațională a comemorării victimelor Holocaustului e marcată în fiecare an pe 27 ianuarie printr-o serie de evenimente în întreaga lume. Data marchează eliberarea lagărului de concentrare de la Auschwitz, din 1945. Contextul de anul acesta este al celor două războaie, din Ucraina și Fâșia Gaza.
Herman Berkovits: „Îmi aduc aminte de mama și de tata, care astăzi nu mai trăiesc. Ziua aceasta este o zi de doliu pentru mine, deoarece familia mea a trecut prin Holocaust”.
„Știți foarte bine că Ardealul de Nord a fost în acea perioadă... (n.r. sub ocupație nazistă) / mama cu toată familia au fost luați la Auschwitz-Birkenau, cu selecția lui Mengele, acel medic fioros. Ea a rămas în viață și toată familia mamei, mama, surorile, după câteva ore, s-au transformat în cenușă. (...) Și bunica mea a pierit, n-am cunoscut nicio bunică, n-am avut nici bunic, s-au pierdut în Holocaust”.
Herman Berkovits: Mama și-a dorit să fiu medic. Nu pot să uit cuvintele ei: Tratează bolnavii, pentru că eu am văzut multă moarte
Herman Berkovits, medic: „Foarte greu îmi povestea mama, vă dați seama, această dramă este groaznică. Îmi spunea faptul că un de zile a lucrat în tot felul de lagăre de exterminare. Dacă, în aceste lagăre, se găsea o coajă de cartof, era o sărbătoare. Au murit fete tinere, de 17-18 ani, de boli, de friguri, de tot ce vrei și nu vrei, și ea a avut norocul ca să scape”.
„Mama mi-a povestit întotdeauan că dacă o să aibă vreodată un copil, acesta avea să fie medic pediatru, ca să poată să trateze acești copii...”
„Mama a fost singura care a rămas în viață. Tata a fost în lagăre de muncă în Ucraina, în tot feluri de locuri, Rusia, iar el și câțiva frați s-au întors. (...) Cu cât au trecut anii, cu atât mi-am dat seama ce traume au. Tatăl meu niciodată nu a vrut să vorbească despre asta, absolut niciodată. Mama deodată plângea și începea să zică: Vai, dragul meu fiu, cât mi-e de dor de familia mea, de mama mea... Și atunci îmi povestea despre lagărul de la Auschwitz, își aducea aminte cum arăta Mengele (...) și ce important e să fim fericiți, și ce noroc am avut că am scăpat”.
„Deci, mama mi-a spus întotdeauna: fii fericit și fă lucruri pentru familie. Fii om, îmi zicea, dacă vrei cinste, dă cinste. Tratează bolnavii, pentru că eu am văzut multă moarte la viața mea. Și nu pot să uit cuvinte mamei. Eu am iubit-o foarte mult pe mama. Avea 59 de ani când a murit, spunea că s-a îmbolnăvit în lagăre, iar această comemorare îmi aduce mereu de pierderea ei (...). Să știți că mie mi-a luat mult timp până am vizitat Auschwitz-Birkenau, am căutat locurile unde mama a dormit...”.
„Și astăzi suntem periclitați. Iranul ne amenință cu distrugerea, Hamas ne amenință cu distrugerea. (...) Faptul că noi suntem încă sub genocid, sub Holocaust, ne face să ne apărăm țara și să nu uităm faptul că părinții, bunicii au trecut prin Holocaust și au pierit pentru faptul că au fost evrei. Noi trebuie să ne apărăm țara, care e o țară de evrei”.
Născut în Maramureș la Târgu Lăpuș, medicul Berkovits spune că a avut o viață frumoasă în România, că n-o să uite niciodată Țara Lăpușului și că întotdeauna „îl duce drumul” până acolo, să revadă acele locuri.
