Războiul declanșat de Rusia în Ucraina nu numai că nu a slăbit NATO, ci chiar a dus la extinderea alianței. Finlanda și Suedia, două națiuni nordice recunoscute pentru neutralitatea lor, au decis să renunțe la acest atribut și să își depună cererile de aderare la alianța militară.
Invazia rusă în Ucraina a pus capăt neutralității istorice a Finlandei și a Suediei, un principiu care le-a ținut departe de disputele și războaiele internaționale timp de decenii. Motivele care le-au determinat să o adopte au fost destul de diferite, dar ambele au de-a face cu Rusia. Suedia a devenit neutră la începutul secolului al XIX-lea, după ce a suferit o înfrângere traumatizantă în timpul războaielor napoleoniene, în care a pierdut numeroase posesiuni, printre care și Finlanda, care a devenit parte a Rusiei. Au câștigat un teritoriu de la Rusia în 1920, dar au pierdut mult mai mult în 1940 și 1945.
Invazia Finlandei de către Uniunea Sovietică în 1939 a fost, un alt eveniment traumatizant. Deși trupele finlandeze au reușit să oprească înaintarea Armatei Roșii, Finlanda a pierdut Karelia, adică 10% din teritoriul cu care și-a proclamat independența în 1917.
De atunci, granițele sale au fost instabile iar invazia sovietică din 1939 a împins guvernul finlandez să se alieze cu Germania nazistă, decizie pe care a ajuns să o plătească pierzând și mai multe terenuri. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Finlanda a acceptat statutul de neutralitate în schimbul păstrării autonomiei politice.
Ce s-a schimbat după anexarea peninsulei Crimeea
În timpul Războiului Rece neutralitatea le-a permis Suediei și Finlandei să mențină relații bune cu Occidentul, dar și cu Blocul Sovietic și să medieze între ele când a fost necesar. Dar după căderea Zidului Berlinului în 1989 și dezintegrarea URSS în 1991, ambele țări s-au întors către Occident.
Neutralitatea politică nu mai exista, dar „neutralitatea militară” era încă în vigoare. Deși au efectuat dese manevre militare împreună cu NATO, în aer plutea un sentiment de securitate. Cu toate acestea, anexarea rusă a peninsulei ucrainene Crimeea în 2014 și invadarea Ucrainei din 24 februarie au declanșat alarma. Moscova a fost acuzată că a încercat să rescrie rezultatul Războiului Rece, să redeseneze hărțile și să reintegreze în granițele sale teritoriile care altădată se aflau sub dominația sa.
Cu fiecare zi ce trecea, un curent de opinie clar în favoarea aderării la NATO a câștigat teren în ambele țări. Guvernele au convocat partidele politice, iar sprijinul pentru aderare a fost aproape unanim.
Parlamentele Finlandei și Suediei au ratificat fără probleme decizia de a solicita aderarea la o alianță militară care le garantează protecție în cazul unui atac al unei țări terțe.
După ce formalitățile au fost rezolvate rapid, cele două țări și-au depus împreună cererea de aderare la Alianța Nord-Atlantică pe 18 mai. Decizia a fost salutată de toți membrii, cu excepția Turciei, care le reproșa, mai ales Suediei, că adăpostesc activiști kurzi PKK. În cele din urmă, Turcia a cedat și aceasta a fost ultima piatră pe un drum lung în căutarea securității, drum parcurs în umbra întunecată a gigantului rus.
