România are o nouă restanță. Una complicată care privește activitatea de lobby, un domeniu tratat timid de către politicieni din cauza liniei fine care separă acest concept de traficul de influență. Trași de mânecă de către Comisia Europeană, politicienii anunță că vor veni în toamnă cu o lege a lobby-ului. Analiștii și societatea civilă se tem însă că momentul va fi folosit mai degrabă pentru dezincriminarea traficului de influență și a luării de mită decât pentru transparentizarea lobby-ului.
Dacă instituții europene, precum Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul European, au adoptat, de ani buni, o serie de măsuri, precum crearea unui registru comun de transparență unde se înscriu toți lobbyiștii, în România, din 2000 încoace, șase proiecte de lege au fost respinse unul după altul în Parlament. Motivele actualei stări de vid legislative sunt clare.
Laura Ștefan, coordonator activități anticorupție Expert Forum: ”Standardele internaționale prevăd obligativitatea pentru cel contactat de un lobbyist de a face publice, în totalitate atât argumentele care au fost prezentate și documentele care au stat la baza acestei interacțiuni cu lobbyistul. Problema este că de fiecare dată când încercăm să reglementăm lobby-ul ajungem de fapt să vedem în propria legislație să fie dezincriminat traficul de influență sau luare de mită.”
Recent, în ultimul raport al Comisiei Europene privind situația statului de drept, România a fost somată să introducă, „fără noi întârzieri, reguli privind activitatea de lobby pentru membrii Parlamentului”. Aleșii promit că vor veni cu o lege a lobby-ului în septembrie.
Cristian Nicolescu Țâgărlaș, PNL, președintele comisiei Juridice a Senatului: ”Problema trebuie văzută din două puncte de vedere: activitatea companiilor de lobby și sancțiunile pe care Parlamentarul le poate suporta dacă nu respectă dispozițiile legale. Prima s-ar putea clarifica printr-un registru în care fiecare parlamentar să completeze niște câmpuri în care să descrie întâlnirea cu compania de lobby, cu persoanele și care au fost discuțiile. Întâlnirile trebuie să fie publice și scopul declarat. Problema este regimul sancțiunilor. O sancțiune posibilă ar fi răspunderea disciplinară, pierderea mandatului și alta e de natură penală.”
Legea lobby-ului, cerință asumată inclusiv prin PNRR
Adoptarea unei legi a lobby-ului este cerință asumată inclusiv prin PNRR. Temerile unei simple cosmetizări legislative, așa cum s-a întâmplat cu un alt jalon, cel privind pensiile speciale, există în societatea civilă.
Cristian Pîrvulescu, politolog: ”S-ar putea să vedem foarte multe lucruri copiate din legislația occidentală dar care ar putea să fie puse în practică, vorba lui Maiorescu, ca forme fără fond. Riscul ca legea să fie doar una care sa-i apere de parlamentari de aceasta acuzație de trafic de influență este foarte mare. Asta e și motivul pentru că în general în Europa, nu este un mare entuziasm pentru lobby-uri. Sunt o mulțime de probleme legate de transparență. Cine ne garantează ca asistenții parlamentari nu vor discuta cu compania de lobby și vor avea înțelegerea între ei dincolo de discuția avută cu reprezentanții politici?”
La nivel internațional, activitatea de lobby a fost legiferată prima oară în 1994, în Statele Unite. În UE, ideea legiferării acestei practici a fost primită cu rezerve. Lucrurile s-au schimbat din 2011 atunci când, în urma unui demers jurnalistic britanic, trei eurodeputați, printre care și Adrian Severin au fost prinși acceptând să fie plătiți pentru a susține unele amendamente legislative. Anul trecut Germania, pe fondul unor scandaluri privind contractele din timpul pandemiei de COVID, a introdus obligativitatea registrului de transparență, devenind a opta țară din Europa cu o astfel de reglementare, alături de țări precum Austria, Franța sau Marea Britanie.
