De 24 de ani, E.M.I.L. este una dintre trupele de referință pe scena românească, iar anul acesta a lansat cel de-al cincilea album, MELANCoOLIC.
Povestea trupei E.M.I.L. a început cu pasiunea lui Sorin Bădulescu pentru chitară, alimentată încă din copilărie. Muzica trupei Blink-182 l-a inspirat să își transforme visul în realitate: “Formația noastră există din anul 2000 și a pornit de la un grup de prieteni. Eu cântam de la 6 ani, tata mi-a luat o chitară în copilărie. Am avut persoane în jurul meu care m-au ajutat în privința gusturilor muzicale și am avut noroc că am un frate mai mare care asculta Depeche Mode, Violent Femmes când eu aveam 10-11 ani și de la el am învățat foarte multă muzică. Prin 1995 ascultam Korn și Deftones, Rancid, dar cel mai mult trupa Blink-182 m-a determinat să fac, cu adevărat, muzică. Totul a pornit de la o joacă de copii. Nu ne-am propus să schimbăm lumea sau să facem ceva profund diferit, ci pur și simplu să ne exersăm mușchiul ăsta al creativității”, a spus Sorin Bădulescu.
Într-o perioadă în care numele formațiilor erau meticulos alese pentru a impresiona, membrii trupei E.M.I.L. au ales o abordare mai puțin obișnuită, optând pentru un nume care să nu aibă o semnificație evidentă: “În perioada respectivă toate formațiile din jurul nostru aveau denumiri care sunau foarte frumos și noi aveam o atitudine împotriva curentului și am zis să punem un nume care nu înseamnă ceva. Am ales E.M.I.L., dar să nu sune a nume, ci mai degrabă ca un acronim. Cred că ne-am luat mai degrabă după cum suna.”
Între timp, ascultătorii trupei E.M.I.L. au găsit o semnificație aparte a numelui, de la Emo Man In Love la Extratereștii Merg Iarna La Ski.
Trupa E.M.I.L. este una dintre trupele din România care are un public fidel încă de la debut, chiar dacă stilul muzical abordat a avut parte de transformări. Două dintre piesele pe care fanii trupei E.M.I.L. le cer și astăzi sunt Pisica și Copaci înfloriți: “Există în continuare oameni care au rămas alături de noi încă de la debut. Poate că nu mai vin la toate concetele cum veneau la început. Sunt 24 de ani de formație. Cred că toate formațiile și-au schimbat stilul, e o evoluție firească atâta timp cât tu ești autentic, compui din pasiune și te schimbi ca om, consecința este că se schimbă și muzica. Se întâmplă cu 80% dintre informațiile pe care le știu eu. Coldplay nu mai cântă cum cânta acum 15 ani, la fel și Bring Me the Horizon. Oamenii se schimbă și se vede asta în arta lor.”
MELANCoOLIC, cel de-al 5-lea album al trupei
În 2002 trupa lansa primul album, Cocktail Verde, iar anul acesta E.M.I.L. a lansat MELANCoOLIC, cel de-al 5-lea album. Evoluția unei trupe este adesea marcată de schimbări semnificative, atât în componența sa, cât și în abordarea muzicală: “Schimbările, în primul rând, țin de oameni. Am pornit ca un grup de cinci prieteni, dar, pe parcurs, nu am rămas aceiași. Sunt trei membri noi față de albumul de debut, dar care nu sunt tocmai noi pentru că și ei s-au alăturat de prin 2012. Și abordarea noastră și cum privim muzica s-a schimbat foarte mult și în egală măsură și tehnologia și calitatea la care ai acces de fapt. Uneori mi-e foarte greu să reascult primul nostru album, pentru că aveam alte resurse la momentul respectiv. Primul album să spunem că e făcut de niște copii care tocmai au ieșit din liceu, iar cel mai recent album al nostru este făcut de niște adulți de 40 de ani. În cazul meu, pentru că eu fac versurile, acestea reflectă stările pe care le am sau contextul prin care trec. Muzica are și componentă terapeutică, cel puțin pentru mine, mai ales că nu prea știu cum e viața de după 20 de ani. Atunci când trec printr-o situație dificilă, mă întorc întotdeauna la muzică, la compoziție și la scris versuri. Am observat că ești cel mai productiv atunci când treci prin momente dificile, cel puțin când vrei să creezi, iar muzica se naște altfel și vine dintr-o altă zonă, atunci când ai și un pic de suferință în viață.”
Fiecare muzician are propria sa manieră de a crea. Pentru Sorin, totul începe cu melodia. Versurile urmează în mod natural după ce piesa capătă formă: “Cred că e un ritual și diferă de la muzician la muzician. Eu nu încep niciodată cu versurile, încep întotdeauna cu muzica și în funcție de cum sună piesa respectivă, vin și versurile. E ceva organic, mi-ar fi greu să fac invers și întotdeauna apelez la două lucruri - telefon și chitară.”
Pe ultimul album, MELANCoOLIC, trupa a colaborat cu Ell pentru piesa “Nu vreau să pleci” și cu Satoshi pentru piesele "AltUnivers" și "ær": “Noi am lucrat pe albumul MELANCoOLIC cu un producător nou, Cosmin Olteanu este numele lui. Nu mai produsese absolut nimic, avea doar un proiect care se numește Memories of Apollo și i-a plăcut trupa noastră, ne-a scris și a zis că vrea să se implice în producția unei melodii. Noi întotdeauna am fost deschiși să sprijinim artiști tineri și oameni talentați. I-am văzut trupa, am văzut cum cântă, cum compune și ne-am conectat, am început să lucrez cu el destul de îndeaproape.”
Pentru mulți artiști, creația muzicală devine un refugiu și o formă de auto-terapie. Pornind de la numele celui din urmă album, “MELANCOoLIC, am încercat să găsesc sursa melancoliei: “Eu am încercat să o redau ca o adicție, de aceea se numește melancoolic, ca un alcoolic. A fost un joc de cuvinte, cred că sunt arhetipuri. Eu am avut o perioadă în care m-am regăsit mai degrabă în zona asta mai depresivă sau mai tristă, dar declanșată și de evenimente și de aici cred că a venit melancolia. Poate fi confundată și cu o stare de depresie de multe ori. Fiind născut în anii 80, vin dintr-o generație în care a trebuit să am grijă singur de ceea ce simt sau de ceea ce resimt. Cred că a fost un self-terapy pentru mine toată povestea asta, dar m-a ajutat foarte mult. Aș zice că un numitor comun e ideea că indiferent cât e de greu, poți să reușești să depășești anumite momente și să începi să lași un mesaj sau să lași un vers care s-ar putea să ajute. Sau dacă cineva trece printr-o emoție similară, să se regăsească. Cred că asta e cel mai frumos lucru pe care îl poți face ca artist.”
Muzica trupei E.M.I.L. reflectă nu doar experiențele personale, ci și o anumită filosofie despre artă și viață. Fiecare trăire și fiecare lecție din viață sunt integrate subtil în creațiile sale muzicale, preferând să nu transmită mesaje directe, ci să lase ascultătorii să descopere în mod personal sensurile ascunse în melodii: “Fiecare experiență prin care treci în viață, indiferent cum e, poate lăsa semne asupra ta. Lucrurile respective le-am pus în muzică, mi-a fost mai ușor așa. Conceptul meu asupra muzicii este că sunt într-o zonă mediocră și că încerc să fiu mai bun cu fiecare piesă sau cu fiecare album. Nu-mi place neapărat foarte mult de mine și atunci încep să mă auto-depășesc. Însă partea asta cu emoția și cu trăirea și cum o poți încapsula într-o piesă a fost foarte importantă, pentru că e mai valoros să descoperi sau să decriptezi ceva tu, ca ascultător, decât să-ți spun direct. Dacă emoția devine transparentă, se golește de esență, mai ales în muzică. Mie îmi place ca o melodie să fie un pic mai misterioasă și să reușesc eu să descoper ceva în ea, decât să mi-o transmiți frontal. Cred că cel mai bun lucru și cel mai frumos lucru pe care l-am făcut noi, ca oameni, a fost să nu ne luăm în serios. Depinde și cum o gestionezi, că dacă ești un true artist poți să gestionezi chestia asta de a te lua în serios. Dar de cele mai multe ori, când te iei în serios, ca trupă, există o componentă ridicolă pe care o scapi din vedere și mi-e foarte frică de chestia asta. Probabil că a venit și cu dezavantaje de-a lungul timpului, dar overall, te ține sănătos și e bine să nu ne luăm în serios în continuare, dar luăm muzica în serios.”
Trupa a experimentat o transformare semnificativă, cu o accentuare clară pe maturizarea artistică. Pentru membrii trupei, fiecare concert devine nu doar un act artistic, ci și o celebrare în sine: “Cred că un element care a declanșat pentru noi maturizarea muzicală e seriozitatea cu care ne prezentăm pe scenă, pentru că actul artistic, concertul în sine trebuie să fie ca un eveniment, ca o celebrare. Noi am pornit de la ideea de muzică, de sunet, de cum sună și asta s-a întâmplat în momentul în care am început să cântăm și cu trupe din afară. În momentul ăla realizam că sunt niște carențe în zona asta și am început să devenim foarte conștienți că putem să îmbunătățim și să o luăm etapizat și inclusiv astăzi ne place să facem un show care are o cursivitate, care are un sens și care te ține oarecum engage și să fie cât se poate de natural.”
