Bucium a urcat pe scenă pentru prima dată în 2004. Îmbină muzica rock cu influențe folk, ambientale și de metal simfonic cu legendele și basmele românești.
Muzica trupei conduce publicul într-un univers fantastic și, ca un bucium, transmite semnale codificate. Metafora s-a păstrat în toate compozițiile muzicale.
Andi Dumitrescu, solistul trupei Bucium, muzician și artist vizual, a povestit la „Despre una. Despre alta” despre debutul trupei Bucium și despre legăturile muzicii cu basmele și legendele românești.
“Numele trupei a fost ales undeva în anii 2000, iar ideea de la care am pornit a fost că prin acest instrument folosit de mii de ani pe plaiurile acestea se transmiteau, în primul rând, mesaje codificate. Era, practic, singura metodă pentru a ajunge repede la distanțe foarte mari cu un mesaj. De la acest simbol am pornit. Faptul că este o muzică care conține un cod, versurile au întotdeauna dublu înțeles”, a spus Andi Dumitrescu, solistul trupei Bucium.
Toate albumele trupei, “Voievozii”, “Live în Codrul ascuns”, “Miorița” și cel din urmă, “Zimbrul Alb” conțin o poveste, iar piesele, deși nu este evident, sunt interconectate între ele: “Tocmai de aceea mă bucură când vin oameni la noi după concerte și ne spun ce înseamnă pentru ei piesele și cum au vederea de ansamblu a albumului și este foarte îmbucurător să vezi că, de fapt, nu ai făcut-o doar pentru tine.”
Piesele trupei au necesitat dintotdeauna o bună documentare pentru scrierea versurilor. Biblioteca Națională a reprezentat pentru Andi Dumitrescu principala sursă de informare când vine vorba de mitologia românească: “poți citi ceea ce au cules folcloriștii și poți să îți faci o idee mai clară despre ce înseamnă acest univers folcloric.”
Noi am apărut într-un moment în care nu era deloc acceptat să cânți folclor
L-am întrebat pe Andi dacă simte că tinerii de astăzi sunt interesați de rădăcinile folclorice: “Cred că în ultimii ani, singurul lor contact cu folclorul vine prin formații cu nume sonor, a căror muzică ajunge la foarte multă lume și mă gândesc la Subcarpați, pe partea de muzică urbană, sau la Bucovina, pe partea de muzică rock, care au avut niște momente de răspândire la nivelul maselor. Din punctul meu de vedere, nu a existat o foarte mare diferență între scena mainstream și ceea ce au făcut aceste două trupe. Noi am apărut într-un moment în care nu era deloc acceptat să cânți folclor. În anii 2004, când am început concertele, lumea s-a uitat foarte ciudat, ce caută versuri în româna arhaică sau versuri populare, în condițiile în care toată țara voia să uite de România și voia să cânte în engleză. A fost un val întreg în care absolut toată lumea cânta numai în engleză și eram priviți foarte circumspect în acel moment. De aceea, pentru noi, acum este foarte ușor ce facem cumva față de cum a fost în anii aceia. Pentru publicul nostru suntem o poartă către folclor și către mituri românești. Pentru mine, personal, acea poartă a fost reprezentată prin basme și pe vremea când eram mic existau povești pe vinil cu care eu am crescut si intram în acel univers fantastic și cred că acesta este lucrul pe care ni-l dorim cu adevărat – să introducem publicul în acea atmosferă de basm pe care eu am resimțit-o și în care m-am integrat când eram copil. Asta aș dori să nu se piardă, de fapt, și e principalul nostru deziderat.”
Universul imaginar al copilăriei
Andi a povestit și despre universul copilăriei: “Universul informațional era foarte sărac și în acel comunism gri și în anii '80 a fost cea mai cruntă perioadă, social vorbind. Nu aveai jucării, nu aveai acces la informație, nu aveai nimic și basmele erau această variantă de a intra într-o lume imaginară pe care ți-o puteai dezvolta cum voiai tu, bineînțeles. Cred că de-a lungul vremii am întâlnit muzică la fel ca și basmele respective care să te ducă într-o lume la care nu te-ai gândi pur și simplu și cred că tot ce însemna Vangelis, Jean Michel Jarre, lumea aia electronică în anii '80 - '90 însemna cu mult mai mult decât ce înseamnă acum să asculți muzică. Pentru mine, Dead Can Dance, muzical vorbind, a fost o trupă care mă ducea în aceeași tip de călătorie, pentru că erau ancorați în diverse tipuri de folclor și, de multe ori, melodiil fără versuri te transpuneau în lumi de genul ăsta, fantastice. Și asta e, de fapt, ideea noastră să intrăm în acele lumi în continuare.”
Piesele trupei Bucium sunt compuse de Andi Dumitrescu, iar din punct de vedere al versurilor, există influențe din folclor sau doine care au fost puse pe muzică: “Las și intuiția să mă ghideze întotdeauna. Pornesc de la un vers și după aceea descopăr ce ar merge spus prin acel vers și așa se nasc cântecele. Nu există o regulă sau o rețetă, pur și simplu cred că sunt foarte din suflet și foarte căutate în interior.”
Documentar menit să păstreze tradiția
În 2013, Andi Dumitrescu, împreuna cu un director de imagine, din dorința de a nu lăsa tradiția să se risipească, a început un documentar: “Ne-am dat seama că ultimul meșter popular din Apuseni care știe să facă tulnice la care să se poată cânta are 50 și ceva de ani. Am documentat exact cum se face un tulnic tocmai cu gândul de a păstra obiceiul.”
“Noul album, “Zimbrul Alb”, are ca temă predilectă astronomia: “Sunt foarte multe legende populare care au astronomia ca temă principală sau se leagă de niște constelații și a fost o cercetare în primul rând pe partea de mitologie. Ce credeau strămoșii noștri despre stele și cum influențau aceste stele. Pentru oamenii din vechime, natura și tot ce era în jurul lor îi influența la nivel de destin, le schimba viața, era o comuniune foarte puternică, pe care, bineînțeles, oamenii au pierdut-o sau au transformat-o. Și, ca un om care trăiește într-un oraș extrem de aglomerat, simt să îmi echilibrez cumva viața ducându-mă în locuri cât mai păstrate și fără influența omului. Noul album de la aceste mituri a pornit și am creat această constelație fictivă, numită Zimbrul Alb, ca un simbol. El reprezintă, de fapt, o experiență care îți distruge tot ce știai despre tine și despre viața ta care părea okay și te transformă așa cum nici nu ai bănui. Cred că foarte mulți oameni trec prin genul acesta de experiențe în care viața li se schimbă la 180 de grade și nu aveau de unde să vadă niciun semn cum că ar veni acea schimbare. Pentru noi, “Zimbrul Alb” este exact acel factor care îți schimbă viața, iar albumul este un eseu despre cum poți reacționa la această schimbare și cum o poți integra mai ușor păstrându-ți totodată sănătatea mintală. Repet, e tema din planul second. Din planul întâi sunt câteva basme. Te poți păcăli foarte ușor că este vorba doar despre basme.”
“Zimbrul Alb” este primul album bilingv, care, de altfel, a înregistrat vânzări uimitoare în afara României.
Pentru “Cântecul Soarelui”, single-ul principal al albumului, trupa Bucium a colaborat cu Ligia Hojda. Însă “Cântecul Soarelui” a reprezentat doar începuturile Ligiei alături de trupă, pentru că artista va fi alături de Bucium și viitorul album.
Trupa Bucium, la împlinirea a 200 de ani de la Revoluția lui Tudor Vladimirescu, a făcut parte din spectacolul “Cazul Tudor Vladimirescu”, regizat de Gavriil Pinte, la Teatrul Dramatic “Elvira Godeanu” din Târgu Jiu. Muzica compusă de Andi Dumitrescu a îmbrăcat sonor scena, împlinind opera rock.
Locație: Quantic
